ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4571/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4571/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 11 din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a
respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei
formulată de inculpatul V.D., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la
art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prev.
de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.,
respingându-se, totodată, ca neîntemeiată, și cererea de aplicare a art. 73 lit.
b) C. pen.
În baza art. 20
rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic, art.
74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D.,
la 6 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se dispozițiile art. 57
și 71 C. pen.
În baza art. 71
alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118
alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 10 lei, contravaloarea
cuțitului și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.
A fost
obligat inculpatul la plata sumei de 933,57 lei către Spitalul Județean de
Urgență Vâlcea și la plata sumei de 324,80 lei către Serviciul Județean de
Ambulantă Vâlcea.
S-a admis
acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I., și pe cale de consecință, a
fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 15.000 lei cu titlu de
daune morale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 193
C. proc. pen. și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata
sumei 263 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată P.I. și la 700 lei
cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul pentru raportul
de constatare medico legală.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul
din 17 martie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.D., pentru tentativă la
infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C.
pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În esență,
s-a reținut, că în seara de 2 decembrie 2008, inculpatul a aplicat o lovitură
de cuțit în abdomen, părții vătămate P.I., provocându-i leziuni ce i-au pus
viața în primejdie, pentru salvarea acestuia fiind nevoie de intervenție
chirurgicală de urgență.
Având în
vedere probele administrate în cauză, declarații ale părții civile, ale
inculpatului, de martori, la care se adaugă procese verbale de cercetare la
fața locului, planșe fotografice, precum și un raport de expertiză și un raport
de constatare medico-legală și de expertiză medico-legală, privind leziunile
produse părții vătămate, cât și legătura de cauzalitate cu agresiunea reținută în
sarcina inculpatului, la care se adaugă și o expertiză medico-legală
psihiatrică ce confirmă discernământul diminuat al inculpatului la momentul
presupusei săvârșiri a faptei, precum și alte asemenea probe, tribunalul a
reținut vinovăția inculpatului.
În acest
sens, a constatat următoarea situație de fapt:
Inculpatul și
partea vătămată, în cursul anului 2008, aveau fiii elevi la aceeași școală și
în aceeași clasă.
Pe fondul
unor neînțelegeri între copiii acestora, în după amiaza zilei de 2 decembrie
2008, inculpatul, însoțit de fiul său minor Ș.D., a mers la domiciliul părții
vătămate, pentru a discuta în legătură cu un conflict dintre cei doi copii,
care s-a pretins că ar fi avut loc cu o zi înainte. Cei doi copii erau elevei
în clasa a Vl-a la Școala generală A.P. din Râmnicu Vâlcea.
Inculpatul
s-a prezentat la interfon atunci când a sunat să i se dea voie să intre pe
scara blocului, susținând în discuția cu martora P.E., soția părții vătămate,
că este „poștașul", fapt pentru care aceasta a permis pătrunderea pe
scară, însă, în momentul în care a observat pe vizorul ușii că persoana care
sună nu este poștașul ci a recunoscut că este inculpatul, aceasta a refuzat
să-i deschidă ușa. În acest timp, partea vătămată nu era acasă, iar martora l-a
sunat pe soțul ei și i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul s-a prezentat
la domiciliul lor.
Partea
vătămată, fiind informată de soție de cele întâmplate, și-a propus să aibă o
discuție cu inculpatul, îndreptându-se spre domiciliul acestuia, dar în același
timp și soția sa, martora P.E., a plecat în întâmpinarea soțului.
Partea
vătămată nu cunoștea pe inculpat, însă, îl cunoștea pe fiul său, astfel că în
jurul orelor 19,40, s-au întâlnit pe stradă și văzând că este alături de
minorul V.D., și-a dat seama că persoana de lângă el este tatăl său. Imediat ce
s-au întâlnit, fără să aibă loc vreun schimb de cuvinte, inculpatul a lovit-o
pe partea vătămată cu un cuțit în abdomen, lovitură în urma căreia a căzut la
pământ.
Martora P.E.,
ajungând la câțiva metri de blocul în care locuiește inculpatul și la un metru
de cei doi, a văzut pe inculpat când l-a lovit pe soțul său, iar din lovitură
acesta a căzut pe trotuar, constatând că acestuia îi curge sânge din regiunea
abdominală. Martora a precizat că inculpatul a lovit-o pe victimă cu un cuțit
ce avea o lamă de dimensiuni mari.
Peste stradă
de locul unde a avut loc fapta, se află un magazin alimentar, din care martorii
M.N. și A.C. au văzut că P.I. a fost înjunghiat și au sunat la 112 pentru a
veni ambulanța în ajutorul victimei.
Cei doi
martori au auzit-o pe P.E. cerând ajutor, și au văzut-o pe victimă căzută la
pământ, pe inculpat și pe fiul său lângă victimă, după care s-au îndepărtat de
la locul săvârșirii faptei, după care, la fața locului a sosit ambulanța care
au luat-o pe victimă și poliția.
Victima a
fost internată la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea - Secția Chirurgie, în
perioada 2-10 decembrie 2008, cu diagnosticul plăgi prin înjunghiere,
hipocondul drept traumatism abdominal deschis, diagnosticul la externare fiind
traumatism abdominal deschis, plagă penetrantă prin înjunghiere hipocondrul
stând, plăgi cu secționări multiple ale jejunului și secțiune de mezenter cu
necroză de ansă jejiunală, hemoperitoneu important, intervenindu-se de urgență
chirurgical.
Din raportul
de constatare medico legală, rezultă că leziunile ar fi putut fi produse prin
lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit, ele pot data din 2
decembrie 2008, necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare,
au pus viața în primejdie a victimei, pentru salvarea acesteia fiind necesară
intervenția chirurgicală de urgență, precizându-se că partea vătămată nu rămâne
cu infirmități sau invalidități posttraumatice.
În timpul
cercetării judecătorești s-a efectuat și o expertiză medico legală de Serviciul
de Medicină Legală Vâlcea, în care s-au menținut concluziile din raportul de
constatare medico legală.
Având în
vedere corpul delict folosit - cuțit - zona vizată și intensitatea loviturii,
cuțit plagă de 2 cm. și respectiv de 10 cm. lungime, care a fost penetrantă și
a secționat intestinul, având și un hemoperitoneu important, 1,5 I sânge,
lovitură care a fost letală, pătrunzând în abdomen transversal de sus în jos de
la dreapta la stânga, punând viața pericol, ea fiind salvată numai prin intervenția
chirurgicală de urgență, instanța de fond a reținut că toate acestea
demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, astfel că fapta
sa constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege
în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare
și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.
b), ca pedeapsă complementară pe o durată stabilită conform legii.
Calificarea
faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin.
(1) lit. i) C. pen., este atrasă de faptul că fapta a fost comisă într-un loc
public, respectiv pe stradă, a apreciat tribunalul.
Ca urmare,
cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei în
infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a
C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond.
De asemenea,
s-a respins de către tribunal, ca neîntemeiată, și cererea de reținerea
circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.,
întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat în vreuna din
situațiile prev. de acest text de lege.
Din derularea
faptelor, a apreciat tribunalul, așa cum s-a reținut în descrierea situației de
fapt, rezultă că inculpatul a fost cel care a mers la domiciliul victimei și
negăsind-o a plecat, întâlnind-o pe stradă, a atacat-o cu un cuțit, fără ca în
prealabil să existe vreun schimb de cuvinte sau gesturi din partea părții
vătămate, astfel că nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Din expertiza
medico legală psihiatrică privind starea de sănătate mintală a inculpatului,
rezultă că acesta prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate,
are discernământul diminuat, înțelege parțial conținutul și consecințele
faptelor sale, inclusiv la 2 decembrie 2008 când a avut loc săvârșirea faptei
și nu necesită măsuri de siguranță prev. de art. 113 și 114 C. pen.
Având în
vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat, cât și starea de sănătate,
tribunalul a reținut în cauză circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C.
pen., și, pe cale de consecință, aplicându-se disp. art. 76 alin. (2) C. pen.,
i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă prevăzută de
lege, făcând în cauză aplicația art. 57 și 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin.
(2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. proc. pen. ca pedeapsă accesorie.
Întrucât
corpul delict folosit - cuțitul - a fost aruncat de inculpatul și nu a mai fost
găsit, în temeiul art. 118 alin. (3) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea
de la inculpat a sumei de 10 lei, contravaloarea cuțitului, și a fost obligat
la plata acestei sume către stat.
Tribunalul a
reținut că, pe perioada spitalizării victimei la Spitalul Județean de Urgență
Vâlcea, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 933,57 lei, iar
transportul cu Serviciul de Ambulanță Vâlcea a fost evaluat la 324,80 lei,
obligând inculpatul la plata acestor sume către Spitalul de Urgență Vâlcea și
Serviciul de Ambulantă Vâlcea.
Partea
vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 lei daune morale
și 10.000 lei daune materiale.
Din
declarațiile martorilor B.C. și B.N. rezultă că aceasta a suferit un prejudiciu
material de 3.000 euro.
Fată de
această situație, tribunalul, în temeiul art. 14 cod pr.penală și 998 C. civ.,
a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, așa cum a fost solicitată.
Tribunalul,
având în vedere trauma fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată,
în urma leziunilor produse, l-a obligat pe inculpat și la suma de 15.000 lei
daune morale.
Tribunalul a
reținut că partea vătămată, cu ocazia soluționării cauzei, a efectuat
cheltuieli în sumă de 263 lei, care se compune din onorariu de avocat și
onorariu expertiză, astfel că, în temeiul art. 193 C. proc. pen., l-a obligat
pe inculpat la plata acestei sume.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel Parchetrul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și
inculpatul V.D.
Parchetul,
având în vedere motivele formulate în scris cât și susținute oral, critică
soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele
motive:
- În mod
greșit prima instanță nu a dispus și interzicerea dreptului de a alege,
prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen., având în vedere jurisprudența C.E.D.O. în
materie, cât și jurisprudența națională, privind pedeapsa accesorie vizând
interzicerea dreptului de a alege, susținându-se că o atare faptă deosebit de
gravă, cum este aceea de tentativă de omor, demonstrează că inculpatul nu are
maturitatea de a respecta dreptul de viață al celor mai apropiați semeni, astfel
că nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și
să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului, legislativ, de aceea,
este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale
electorale pe durata executării pedepsei;
- Instanța a
aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată, prin reținerea în
favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74
lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a fost cel care a declanșat agresiunea
asupra victimei, într-un moment în care aceasta nu se aștepta, pe fondul
neînțelegerilor între copii, el fiind acela care a mers la domiciliul părții
vătămate, soția acesteia refuzând să-i deschidă ușa, după care a plecat, pe
stradă având apoi loc conflictul, când inculpatul a lovit-o fără vreun schimb
de cuvinte cu un cuțit în abdomen, lovitură din care victima a căzut la pământ,
situație de fapt ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
- Instanța nu
s-a pronunțat cu privire la restituirea a două bancnote de 10 lei și a gecii
părții vătămate, potrivit art. 169 C. proc. pen.
Inculpatul
critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,
următoarele motive:
- Se impunea
schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap.
la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în
infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., având în vedere
numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor
suferite de partea vătămată și raportul de expertiză medico-legal efectuat în
cauză.
- De
asemenea, se impuneau a fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante
prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în dozarea pedepsei urmând a se avea în
vedere și faptul că are în întreținere un minor și nu are antecedente penale.
Prin Decizia penală
nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Vâlcea, desființată în parte sentința în sensul că în temeiul art.
169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea a unei geci și a două bancnote de
câte 10 lei, ridicate de organele judiciare conform procesului-verbal din 10
februarie 2009, aflat la fila 10 a dosarului de urmărire penală
A fost
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva aceleiași
sentințe.
A fost
obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând
sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378
și art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că este întemeiată numai
critica parchetului privind aplicarea disp. art. 169 C. proc. pen., celelalte
motive fiind apreciate ca neîntemeiate.
În legătură
cu aceste motive invocate de apelanți pe care le-a apreciat ca neîntemeiate, Curtea
a arătat următoarele:
Astfel, în
legătură cu critica parchetului că se impunea și interzicerea dreptului de a
alege, ca pedeapsă accesorie, drept prevăzut de art. 71 alin. (1) rap. la art. 64
alin. (1) lit. a) teza I C. pen., curtea constată că deși inculpatul a săvârșit
o infracțiune gravă, împotriva vieții persoanei, o valoare fundamentală a
omului, totuși, o atare faptă, prin ea însăși, nu poate conduce la opinia
exprimată de parchet, că inculpatul, întrucât nu are maturitatea de a respecta
dreptul la viață nu are nici maturitatea de a-și exprima dreptul de a alege,
nefiind o legătură indisolubilă între aceste două valori fundamentale, cum este
dreptul la viață și dreptul la alegeri libere și, în consecință, o atare
susținere nu poate fi primită.
Ca atare, nu
se poate susține că ar fi proporțională și justificată, în raport de faptele
săvârșite de inculpat, măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către
instanță pe durata executării pedepsei, așa cum susține parchetul, dreptul de a
alege aparținând, în esență, oricărei persoane, inclusiv a celui condamnat,
restrângerea exercițiului acestui drept operând în cazuri extreme de excepție,
care nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Nici critica
vizând individualizarea pedepsei, mai exact sub aspectul greșitei rețineri a
circumstanței atenuante nu poate fi reținută în cauză, deoarece, în opinia
curții, aceste circumstanțe atenuante vizând persoana inculpatului au fost
corect reținute, având în vedere faptul că acesta nu mai are antecedente
penale, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.
De asemenea,
instanța a luat corect în considerare starea de sănătate, încadrabilă ca și
circumstanță atenuantă în prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât
inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, având
discernământul diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor
sale, așa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în
cauză, ceea ce poate determina o reacție violentă a inculpatului, pe fondul
unei stări de tensiune, urmare a conflictului avut între copilul său și cel al
părții vătămate la școală, mai greu de stăpânit, în condițiile în care la
momentul agresiunii, fără vreun schimb justificativ, cel puțin de cuvinte,
inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul ce-l avea asupra sa.
Cu privire la
criticile inculpatului, curtea, de asemenea, Ie-a apreciat ca neîntemeiate,
întrucât susținerea acestuia că se impunea schimbarea încadrării juridice a
faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de
vătămare corporală gravă prev. de art. 182 teza a ll-a C. pen., o atare
susținere nu poate fi primită, întrucât având în vedere instrumentul folosit,
respectiv cuțitul, zona vitală în care a acționat și anume abdomen, prin
lovitură secționându-se intestinul, intensitatea loviturii - plagă de 2 cm. și,
respectiv 10 cm. lungime - toate acestea conduc la concluzia că inculpatul a
acționat cu intenția de a ucide și nicidecum de a cauza o vătămare corporală
gravă, al cărei rezultat mai grav nu l-ar fi prevăzut, datorită culpei, ceea ce
concluzionează că încadrarea dată faptei în tentativă de omor calificat este o
încadrare corectă în prevederile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175
alin. (1) lit. i) C. pen. - agresiune având loc în stradă considerat loc
public.
Totodată,
curtea nu împărtășește nici cealaltă critică a inculpatului, în sensul că se
impune o redozare a pedepsei într-un cuantum mai mic, întrucât acesta a
acționat în stare de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece
inculpatul a avut inițiativa declanșării agresiunii împotriva victimei, din
situația de fapt arătată rezultând că el a fost cel care a mers primul la
domiciliul acesteia, după care a lovit-o cu cuțitul în stradă fără vreun schimb
de cuvinte sau gesturi din partea părții vătămate și, în consecință, în mod
corect s-a apreciat de către Tribunal că nu sunt întrunite prevederile art. 73 lit.
b) C. pen.
În același
timp, curtea a reținut că invocarea altor situații vizând persoana sa, în
sensul că nu are antecedente penale, a fost avută în vedere chiar de către
prima instanță, apreciind-o ca și circumstanță atenuantă cu efectul coborârii
pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că susținerea din nou a
aceleiași situații, alături de împrejurarea că are în întreținere un copil
minor, nu poate conduce la un efect mai larg, în sensul coborârii și mai mult a
pedepsei decât limita de 6 ani la care s-a orientat prima instanță, o atare
pedeapsă atingându-și scopul atât preventiv cât și coercitiv, potrivit art. 52 C.
pen.
Așa cum s-a
arătat, însă, este întemeiată numai critica parchetului sub aspectul că în mod
greșit nu s-au restituit două bancnote de 10 lei și geaca părții vătămate,
întrucât din procesul verbal din 10 februarie 2009, aflat la fila 10 dosar
urmărire penală, rezultă că au fost ridicate două bancnote de 10 lei ce au
aparținut părții vătămate P.I., precum și o giacă bărbătească de culoare neagră
cu dungi albe și adaos roșu, ce a aparținut, de asemenea, părții vătămate.
În această
situație, se impune, în baza art. 169 C. proc. pen., restituirea acestora,
astfel că hotărârea dată de prima instanță, care nu s-a pronunțat sub aspectul
restituirii este o soluție nelegală, numai sub acest aspect.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.D.
Potrivit art.
385
3
alin. (1) rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de
recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare, pentru partea care a fost
prezentă la dezbateri sau la pronunțare.
În speță, din
actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la termenul din 10 iunie
2010 când au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel și a formulat
recurs la 2 iulie 2010, în condițiile termenul de declarare a căii de atac
expirase la 21 iunie 2010.
În
consecință, fiind declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege, recursul
inculpatului va fi respins ca tardiv conform art. 385
15
pct. 1 lit.
a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare
către stat confom art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat V.D. împotriva Deciziei penale
nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 16 decembrie 2010.