ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4571/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 11 din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul V.D., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., respingându-se, totodată, ca neîntemeiată, și cererea de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D., la 6 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicându-i-se dispozițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 10 lei, contravaloarea cuțitului și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 933,57 lei către Spitalul Județean de Urgență Vâlcea și la plata sumei de 324,80 lei către Serviciul Județean de Ambulantă Vâlcea. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I., și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 193 C. proc. pen. și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 263 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată P.I. și la 700 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul pentru raportul de constatare medico legală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 17 martie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.D., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În esență, s-a reținut, că în seara de 2 decembrie 2008, inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit în abdomen, părții vătămate P.I., provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, pentru salvarea acestuia fiind nevoie de intervenție chirurgicală de urgență.

Având în vedere probele administrate în cauză, declarații ale părții civile, ale inculpatului, de martori, la care se adaugă procese verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice, precum și un raport de expertiză și un raport de constatare medico-legală și de expertiză medico-legală, privind leziunile produse părții vătămate, cât și legătura de cauzalitate cu agresiunea reținută în sarcina inculpatului, la care se adaugă și o expertiză medico-legală psihiatrică ce confirmă discernământul diminuat al inculpatului la momentul presupusei săvârșiri a faptei, precum și alte asemenea probe, tribunalul a reținut vinovăția inculpatului. În acest sens, a constatat următoarea situație de fapt: Inculpatul și partea vătămată, în cursul anului 2008, aveau fiii elevi la aceeași școală și în aceeași clasă.

Pe fondul unor neînțelegeri între copiii acestora, în după amiaza zilei de 2 decembrie 2008, inculpatul, însoțit de fiul său minor Ș.D., a mers la domiciliul părții vătămate, pentru a discuta în legătură cu un conflict dintre cei doi copii, care s-a pretins că ar fi avut loc cu o zi înainte. Cei doi copii erau elevei în clasa a Vl-a la Școala generală A.P. din Râmnicu Vâlcea. Inculpatul s-a prezentat la interfon atunci când a sunat să i se dea voie să intre pe scara blocului, susținând în discuția cu martora P.E., soția părții vătămate, că este „poștașul", fapt pentru care aceasta a permis pătrunderea pe scară, însă, în momentul în care a observat pe vizorul ușii că persoana care sună nu este poștașul ci a recunoscut că este inculpatul, aceasta a refuzat să-i deschidă ușa.

În acest timp, partea vătămată nu era acasă, iar martora l-a sunat pe soțul ei și i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul s-a prezentat la domiciliul lor. Partea vătămată, fiind informată de soție de cele întâmplate, și-a propus să aibă o discuție cu inculpatul, îndreptându-se spre domiciliul acestuia, dar în același timp și soția sa, martora P.E., a plecat în întâmpinarea soțului. Partea vătămată nu cunoștea pe inculpat, însă, îl cunoștea pe fiul său, astfel că în jurul orelor 19,40, s-au întâlnit pe stradă și văzând că este alături de minorul V.D., și-a dat seama că persoana de lângă el este tatăl său. Imediat ce s-au întâlnit, fără să aibă loc vreun schimb de cuvinte, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit în abdomen, lovitură în urma căreia a căzut la pământ.

Martora P.E., ajungând la câțiva metri de blocul în care locuiește inculpatul și la un metru de cei doi, a văzut pe inculpat când l-a lovit pe soțul său, iar din lovitură acesta a căzut pe trotuar, constatând că acestuia îi curge sânge din regiunea abdominală. Martora a precizat că inculpatul a lovit-o pe victimă cu un cuțit ce avea o lamă de dimensiuni mari. Peste stradă de locul unde a avut loc fapta, se află un magazin alimentar, din care martorii M.N. și A.C. au văzut că P.I. a fost înjunghiat și au sunat la 112 pentru a veni ambulanța în ajutorul victimei. Cei doi martori au auzit-o pe P.E. cerând ajutor, și au văzut-o pe victimă căzută la pământ, pe inculpat și pe fiul său lângă victimă, după care s-au îndepărtat de la locul săvârșirii faptei, după care, la fața locului a sosit ambulanța care au luat-o pe victimă și poliția.

Victima a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea - Secția Chirurgie, în perioada 2-10 decembrie 2008, cu diagnosticul plăgi prin înjunghiere, hipocondul drept traumatism abdominal deschis, diagnosticul la externare fiind traumatism abdominal deschis, plagă penetrantă prin înjunghiere hipocondrul stând, plăgi cu secționări multiple ale jejunului și secțiune de mezenter cu necroză de ansă jejiunală, hemoperitoneu important, intervenindu-se de urgență chirurgical. Din raportul de constatare medico legală, rezultă că leziunile ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit, ele pot data din 2 decembrie 2008, necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, au pus viața în primejdie a victimei, pentru salvarea acesteia fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență, precizându-se că partea vătămată nu rămâne cu infirmități sau invalidități posttraumatice.

În timpul cercetării judecătorești s-a efectuat și o expertiză medico legală de Serviciul de Medicină Legală Vâlcea, în care s-au menținut concluziile din raportul de constatare medico legală. Având în vedere corpul delict folosit - cuțit - zona vizată și intensitatea loviturii, cuțit plagă de 2 cm. și respectiv de 10 cm. lungime, care a fost penetrantă și a secționat intestinul, având și un hemoperitoneu important, 1,5 I sânge, lovitură care a fost letală, pătrunzând în abdomen transversal de sus în jos de la dreapta la stânga, punând viața pericol, ea fiind salvată numai prin intervenția chirurgicală de urgență, instanța de fond a reținut că toate acestea demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, astfel că fapta sa constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b), ca pedeapsă complementară pe o durată stabilită conform legii. Calificarea faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen., este atrasă de faptul că fapta a fost comisă într-un loc public, respectiv pe stradă, a apreciat tribunalul. Ca urmare, cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond.

De asemenea, s-a respins de către tribunal, ca neîntemeiată, și cererea de reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat în vreuna din situațiile prev. de acest text de lege. Din derularea faptelor, a apreciat tribunalul, așa cum s-a reținut în descrierea situației de fapt, rezultă că inculpatul a fost cel care a mers la domiciliul victimei și negăsind-o a plecat, întâlnind-o pe stradă, a atacat-o cu un cuțit, fără ca în prealabil să existe vreun schimb de cuvinte sau gesturi din partea părții vătămate, astfel că nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Din expertiza medico legală psihiatrică privind starea de sănătate mintală a inculpatului, rezultă că acesta prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, are discernământul diminuat, înțelege parțial conținutul și consecințele faptelor sale, inclusiv la 2 decembrie 2008 când a avut loc săvârșirea faptei și nu necesită măsuri de siguranță prev. de art. 113 și 114 C. pen. Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat, cât și starea de sănătate, tribunalul a reținut în cauză circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., și, pe cale de consecință, aplicându-se disp. art. 76 alin. (2) C. pen., i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă prevăzută de lege, făcând în cauză aplicația art. 57 și 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. proc.

pen. ca pedeapsă accesorie. Întrucât corpul delict folosit - cuțitul - a fost aruncat de inculpatul și nu a mai fost găsit, în temeiul art. 118 alin. (3) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei, contravaloarea cuțitului, și a fost obligat la plata acestei sume către stat. Tribunalul a reținut că, pe perioada spitalizării victimei la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 933,57 lei, iar transportul cu Serviciul de Ambulanță Vâlcea a fost evaluat la 324,80 lei, obligând inculpatul la plata acestor sume către Spitalul de Urgență Vâlcea și Serviciul de Ambulantă Vâlcea. Partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale.

Din declarațiile martorilor B.C. și B.N. rezultă că aceasta a suferit un prejudiciu material de 3.000 euro. Fată de această situație, tribunalul, în temeiul art. 14 cod pr.penală și 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, așa cum a fost solicitată. Tribunalul, având în vedere trauma fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată, în urma leziunilor produse, l-a obligat pe inculpat și la suma de 15.000 lei daune morale. Tribunalul a reținut că partea vătămată, cu ocazia soluționării cauzei, a efectuat cheltuieli în sumă de 263 lei, care se compune din onorariu de avocat și onorariu expertiză, astfel că, în temeiul art. 193 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetrul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul V.D. Parchetul, având în vedere motivele formulate în scris cât și susținute oral, critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive: - În mod greșit prima instanță nu a dispus și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen., având în vedere jurisprudența C.E.D.O.

în materie, cât și jurisprudența națională, privind pedeapsa accesorie vizând interzicerea dreptului de a alege, susținându-se că o atare faptă deosebit de gravă, cum este aceea de tentativă de omor, demonstrează că inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul de viață al celor mai apropiați semeni, astfel că nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului, legislativ, de aceea, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei; - Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a fost cel care a declanșat agresiunea asupra victimei, într-un moment în care aceasta nu se aștepta, pe fondul neînțelegerilor între copii, el fiind acela care a mers la domiciliul părții vătămate, soția acesteia refuzând să-i deschidă ușa, după care a plecat, pe stradă având apoi loc conflictul, când inculpatul a lovit-o fără vreun schimb de cuvinte cu un cuțit în abdomen, lovitură din care victima a căzut la pământ, situație de fapt ce nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

- Instanța nu s-a pronunțat cu privire la restituirea a două bancnote de 10 lei și a gecii părții vătămate, potrivit art. 169 C. proc. pen. Inculpatul critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive: - Se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată și raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză. - De asemenea, se impuneau a fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în dozarea pedepsei urmând a se avea în vedere și faptul că are în întreținere un minor și nu are antecedente penale.

Prin Decizia penală nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, desființată în parte sentința în sensul că în temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea a unei geci și a două bancnote de câte 10 lei, ridicate de organele judiciare conform procesului-verbal din 10 februarie 2009, aflat la fila 10 a dosarului de urmărire penală A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 și art. 371 C. proc.

pen., Curtea de Apel a constatat că este întemeiată numai critica parchetului privind aplicarea disp. art. 169 C. proc. pen., celelalte motive fiind apreciate ca neîntemeiate. În legătură cu aceste motive invocate de apelanți pe care le-a apreciat ca neîntemeiate, Curtea a arătat următoarele: Astfel, în legătură cu critica parchetului că se impunea și interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, drept prevăzut de art. 71 alin. (1) rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., curtea constată că deși inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, împotriva vieții persoanei, o valoare fundamentală a omului, totuși, o atare faptă, prin ea însăși, nu poate conduce la opinia exprimată de parchet, că inculpatul, întrucât nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață nu are nici maturitatea de a-și exprima dreptul de a alege, nefiind o legătură indisolubilă între aceste două valori fundamentale, cum este dreptul la viață și dreptul la alegeri libere și, în consecință, o atare susținere nu poate fi primită.

Ca atare, nu se poate susține că ar fi proporțională și justificată, în raport de faptele săvârșite de inculpat, măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei, așa cum susține parchetul, dreptul de a alege aparținând, în esență, oricărei persoane, inclusiv a celui condamnat, restrângerea exercițiului acestui drept operând în cazuri extreme de excepție, care nu se regăsesc în speța dedusă judecății. Nici critica vizând individualizarea pedepsei, mai exact sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante nu poate fi reținută în cauză, deoarece, în opinia curții, aceste circumstanțe atenuante vizând persoana inculpatului au fost corect reținute, având în vedere faptul că acesta nu mai are antecedente penale, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.

De asemenea, instanța a luat corect în considerare starea de sănătate, încadrabilă ca și circumstanță atenuantă în prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, având discernământul diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor sale, așa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, ceea ce poate determina o reacție violentă a inculpatului, pe fondul unei stări de tensiune, urmare a conflictului avut între copilul său și cel al părții vătămate la școală, mai greu de stăpânit, în condițiile în care la momentul agresiunii, fără vreun schimb justificativ, cel puțin de cuvinte, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul ce-l avea asupra sa.

Cu privire la criticile inculpatului, curtea, de asemenea, Ie-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât susținerea acestuia că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 teza a ll-a C. pen., o atare susținere nu poate fi primită, întrucât având în vedere instrumentul folosit, respectiv cuțitul, zona vitală în care a acționat și anume abdomen, prin lovitură secționându-se intestinul, intensitatea loviturii - plagă de 2 cm. și, respectiv 10 cm. lungime - toate acestea conduc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nicidecum de a cauza o vătămare corporală gravă, al cărei rezultat mai grav nu l-ar fi prevăzut, datorită culpei, ceea ce concluzionează că încadrarea dată faptei în tentativă de omor calificat este o încadrare corectă în prevederile art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - agresiune având loc în stradă considerat loc public. Totodată, curtea nu împărtășește nici cealaltă critică a inculpatului, în sensul că se impune o redozare a pedepsei într-un cuantum mai mic, întrucât acesta a acționat în stare de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a avut inițiativa declanșării agresiunii împotriva victimei, din situația de fapt arătată rezultând că el a fost cel care a mers primul la domiciliul acesteia, după care a lovit-o cu cuțitul în stradă fără vreun schimb de cuvinte sau gesturi din partea părții vătămate și, în consecință, în mod corect s-a apreciat de către Tribunal că nu sunt întrunite prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În același timp, curtea a reținut că invocarea altor situații vizând persoana sa, în sensul că nu are antecedente penale, a fost avută în vedere chiar de către prima instanță, apreciind-o ca și circumstanță atenuantă cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că susținerea din nou a aceleiași situații, alături de împrejurarea că are în întreținere un copil minor, nu poate conduce la un efect mai larg, în sensul coborârii și mai mult a pedepsei decât limita de 6 ani la care s-a orientat prima instanță, o atare pedeapsă atingându-și scopul atât preventiv cât și coercitiv, potrivit art. 52 C. pen.

Așa cum s-a arătat, însă, este întemeiată numai critica parchetului sub aspectul că în mod greșit nu s-au restituit două bancnote de 10 lei și geaca părții vătămate, întrucât din procesul verbal din 10 februarie 2009, aflat la fila 10 dosar urmărire penală, rezultă că au fost ridicate două bancnote de 10 lei ce au aparținut părții vătămate P.I., precum și o giacă bărbătească de culoare neagră cu dungi albe și adaos roșu, ce a aparținut, de asemenea, părții vătămate. În această situație, se impune, în baza art. 169 C. proc. pen., restituirea acestora, astfel că hotărârea dată de prima instanță, care nu s-a pronunțat sub aspectul restituirii este o soluție nelegală, numai sub acest aspect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.D.

Potrivit art. 385 3 alin. (1) rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. În speță, din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la termenul din 10 iunie 2010 când au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel și a formulat recurs la 2 iulie 2010, în condițiile termenul de declarare a căii de atac expirase la 21 iunie 2010. În consecință, fiind declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege, recursul inculpatului va fi respins ca tardiv conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat confom art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat V.D. împotriva Deciziei penale nr. 61/ A din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2010.