ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2004

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

prin rechizitoriul din 22 noiembrie 2000, îl trimite în judecată pe inculpatul

B.N., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Actul de învinuire reține, în

esență, că, în dimineața zilei de 1 ianuarie 1998, inculpatul și victima R.L.,

însoțiți de prietenii lor, cu care făcuseră revelionul, s-au întâlnit pe o

stradă din Brașov, la o intersecție.

Cineva din grupul părții vătămate i

s-a adresat inculpatului cu urarea de „La mulți ani” și apoi cu „bună seara”.

Inculpatul s-a simțit ofensat de

cuvintele „bună seara”, deoarece era dimineața. S-a ivit o altercație.

Însoțitorii celor doi inculpați au

încercat să-I tempereze însă inculpatul a scos un cuțit, cu care l-a înțepat pe

R.L. (21 ani), provocându-i o plagă abdominală care i-a pus viața în primejdie.

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 319 din 7 octombrie 2001, condamnă pe inculpat, pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani de închisoare

și la 2 ani interzicerea unor drepturi, cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, conform art. 86

1

– art. 86

3

din cod.

Instanța a confiscat cuțitul, corp

delict și l-a obligat pe inculpat să plătească 2.489.782 lei cheltuieli de

spitalizare a victimei și 4.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul declară apel.

Parchetul critică sentința, motivând

că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al

faptei și al făptuitorului.

La rândul său, inculpatul susține că

a acționat în legitimă apărare, încât în mod eronat a fost condamnat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 256 din 25 septembrie 2003, admite apelul inculpatului, casează

sentința și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

e) C. proc. pen. și la art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., îl achită pe apelant,

cu motivarea, esențială, că acesta a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac

material, corect, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, atac care îi punea

în pericol grav persoana.

Pretențiile civile ale Spitalului

Județean Brașov, care a acordat îngrijiri medicale victimei, au fost respinse.

Inculpatului i-a fost restituit

cuțitul cu care a lovit victima.

Apelul parchetului a fost respins,

ca nefondat.

Instanța de apel reține că, înainte

de a lovi victima, inculpatul a fost agresat de S.C., L.V. și B.C., care l-au

lovit cu palma, pumnii și picioarele, cum declară martorul D.D., care a urmărit

conflictul de la distanță, fiindu-i teamă să intervină și cum atestă medicul

legist, care constată că, în urma acestei agresiuni, inculpatul a suferit

leziuni vindecabile în 7-8 zile tratament medical.

Prin recursul de față, parchetul de

pe lângă aceeași instanță critica decizia, susținând că, în mod greșit,

instanța l-a achitat pe inculpat.

Critica este întemeiată.

Este necontestat că altercația și

agresiunea, în discuție, a avut loc, așa cum atestă actele medico-legale de la

dosar, cum reclamă partea vătămată, inculpatul și martorii L.V., S.C., B.C.,

L.A., M.L., R.I., B.B., D.D., R.M. și S.G.

Evident că martorii din grupul părții vătămate,

susțin versiunea invocată de aceasta din urmă, după cum martorii din grupul

inculpatului îl apără pe acesta, încât, pentru a afla dacă inculpatul a fost

sau nu în legitimă apărare, trebuie să fie examinate, atent, versiunile

invocate, succesiv, de acesta, în declarațiile date procurorului și apoi

instanței.

„Am fost lovit, în mod repetat, cu

palma, cu pumnii, cu picioarele, cu un bolovan și, în cap, cu o sticlă. Am

încercat să-I țin la distanță, cu cuțitul scos, dar nu-mi amintesc dacă am

lovit vreunul”, declară inculpatul, la 6 ianuarie 1998.

„Am scos cuțitul și am încercat să-l

țin la distanță pe brunetul care mă pălmuise, dar nu-mi amintesc dacă sau când

am lovit pe vreunul din cei patru tineri care mă agresau”, declară, din nou,

inculpatul, la aceeași dată.

„Nu am atins pe nici unul dintre cei

trei” repetă, la aceeași dată.

„Ținând cuțitul spre ei, i-am

amenințat să nu se apropie. Nu-mi aduc aminte dacă am folosit cuțitul”, declară

a doua zi, 7 ianuarie 1998.

„Am reușit să scap din mâinile lor,

apoi am scos cuțitul și m-am retras spre scara blocului meu. Când eu mă

retrăgeam, cei trei au continuat să vină spre mine și, la un moment dat a

apărut și R.L. Am încercat să intru în bloc, dar ușa nu s-a deschis. Unul a

urcat după mine, pe scări, ceilalți au rămas în fața blocului. Partea vătămată

m-a lovit cu o sticlă de vin în cap, ușa s-a deschis și am intrat în interior

văzându-l pe martorul D. de cealaltă parte a drumului, am deschis ușa și l-am

invitat să vină înăuntru. Nu știu dacă am lovit sau nu pe partea vătămată, este

posibil acest lucru, având în vedere că a fost dus la spital, însă eu nu am

fost conștient de acest fapt”, declară inculpatul în instanță.

Dacă, așa cum susține inculpatul în

fața instanței de judecată, după ce a intrat în bloc, a chemat înăuntru pe

martorul D., înseamnă că atacul, la care fusese supus, se consumase și nu mai

era nevoie să folosească cuțitul, pentru înlăturarea acestui atac.

De altfel, în nici una din

numeroasele sale declarații, inculpatul nu pretinde că ar fi lovit victima în

scopul înlăturării unui atac căruia nu i-ar fi putut face față altfel.

Nu este însă, mai puțin adevărat că,

așa cum, corect, a reținut prima instanță, inculpatul a săvârșit fapta provocat

fiind de partea vătămată și de persoanele din anturajul acesteia, încât se

justifică reținerea, în favoarea lui, a circumstanței atenuante prevăzute de

art. 73 lit. b) C. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis.

Hotărârile atacate vor fi casate cu

consecința reducerii pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia.

Din durata pedepsei, va fi dedusă

detenția preventivă a inculpatului.

Celelalte dispoziții ale sentinței

tribunalului vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 256

din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.N.

Casează decizia sus-menționată și

sentința penală nr. 319 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului B.N., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în regim de detenție.

Compută din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 6 ianuarie la 5 februarie 1998.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.