ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4317/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul Buzău la 28 august 2003, reclamanta SC V. SA Buzău, în

contradictoriu cu pârâtele SC C.P. SA Buzău și SC A.D. SA Colibași, a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele să-i

înlocuiască autovehiculul D.S.C.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 734

din 7 iulie 2004, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al

reclamantei și a respins ca tardiv înregistrată acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Ploiești, prin decizia nr. 767 din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța reținând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate.

Împotriva celei din urmă hotărâri a

declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegaliate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate de

reclamantă se încadrează în art. 304.9 C. proc. civ., recurenta invocând

greșita aplicare de către ambele instanțe a dispozițiilor decretului Lege nr. 167/1958,

privind prescripția extinctivă, cu referire la termenul de prescripție

aplicabil în cazul viciilor ascunse.

Curtea, analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru

motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Situația de fapt configurată de

probatoriul administrat în cauză este următoarea:

- reclamanta a achiziționat de la pârâta

SC A.D. SA Colibași un autoturism D.S.C., conform datelor inserate în factura

fiscală din 13 februarie 2001.

- constatând deficiențe la sistemul

de rulare, reclamanta a sesizat acest fapt la 22 februarie 2001, conform

mențiunilor înscrise în cartea de garanție.

- la data de 12 septembrie 2001 s-a

întrunit pentru prima dată comisia de analiză tehnică iar la data de 13 august

2002, a doua oară, conform proceselor verbale existente la dosar.

Potrivit art. 5 din decretul Lege nr.

167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiunea referitoare la

viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate se

prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni în cazul în care viciile nu au

fost ascunse prin viclenie.

În mod legal și temeinic ambele

instanțe au reținut că, în raport de data la care au fost descoperite și

semnalate viciile autoturismului, 22 februarie 2001, acțiunea a fost introdusă

cu foarte mare întârziere, la 28 august 2003, cu depășirea termenului de 6 luni

prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

De asemenea, susținerea recurentei

potrivit căreia instanțele nu au aplicat dispozițiile O.G. nr. 21/1992 și H.G. nr.

39/1995 nu poate fi primită, aceste acte normative nefiind incidente întrucât

nu conțin reglementări care să afecteze aplicarea și întinderea termenului de

prescripție.

Așa fiind, Curtea, constatând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC V. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 767 din 1

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2005.