ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2005, S.D. a formulat contestație în anulare a deciziei nr. 213 din 18 ianuarie 2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A.N.T., împotriva sentinței civile nr. 223 din 19 octombrie 2004, a Curții de Apel Ploiești, a respins recursul reclamantului și pe fond, a dispus respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Contestatorul a invocat faptul că soluția este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu a avut în vedere adeverința emisă de O.J.T. Buzău nr. 1529/1997, făcând referire la un alt act, cel emis de V.T.

SRL Buzău, care nu are eficiență juridică. Analizând contestația, în raport cu actele dosarului și cu prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata cererea, nefondată, urmând a o respinge ca atare. Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Prevederea respectivă se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită, ca tardiv, a unui recurs, anularea lui eronată, ca netimbrat sau ca făcut de o persoană fără calitate, ori alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor.

Retractarea deciziei pronunțate în recurs pe calea contestației în anulare nu se poate obține pentru greșeli de judecată, aspectul relevat de contestator neîncadrându-se în noțiunea de greșeală materială, ci privind fondul propriu-zis al litigiului, respectiv analiza probelor administrate și reținerea corectă a situației de fapt. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 213 din 18 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.