ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2007

Prin cererea înregistrată la

30 ianuarie 2006, contestatorul S.V.M. a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, pronunțată în dosar nr. 274/2005

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, în contradictoriu cu intimata A.N.R.D.E.

În motivarea cererii, se

arată că, dezlegarea pricinii este rezultatul unei serii de greșeli materiale

esențiale ce probau încălcarea clară a unor prevederi ale Constituției

României, ale unor legi în vigoare, ale căror pacte și convenții internaționale

la care este parte și România.

Contestatorul consideră că

instanța de recurs nu a lecturat actele depuse în dosar și a pronunțat Decizia nr.

3298/2005 doar în baza pretențiilor nefondate și nedovedite ale intimatei.

Respingerea excepției de

neconstituționalitate ca inadmisibilă se bazează pe o gravă eroare materială,

întrucât au fost indicate textele considerate neconstituționale precum și

articolul constituțional incident.

Contestatorul a exemplificat

în cuprinsul contestației paginile care îi susțin opinia.

În ipoteza în care instanța

nu ar fi respins ca inadmisibilă excepția neconstituționalității invocată,

soluția legală era de admitere a recursului și de casare a sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință

din 29 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8)

din Legea nr. 318/2003.

Prin Decizia nr. 503 din 16

octombrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 10813/1/2006, completul de 9 judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins ca inadmisibil recursul

formulat împotriva încheierii din 29 iunie 2006 a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, soluționând

contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 3298 din 25 mai 2005, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

16 iunie 2004, S.V.M., în calitate de reclamant a solicitat constatarea

nelegalității Deciziei nr. 57/1997, art. 2 alin. (2) emisă de Președintele

A.N.R.F.

Prin sentința civilă nr.

2023 din 11 octombrie 2004, pronunțată în dosar nr. 1614/2004, Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

tardiv formulată, motivând încălcarea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin.

(5) ultim din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia nr. 3298 din 25

mai 2005, pronunțată în dosar nr. 274/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul

declarat de S.V.M. împotriva sentinței de fond.

În prezentul dosar,

contestatorul critică decizia instanței de recurs din perspectiva prevederilor art.

318 teza I C. proc. civ., când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

În opina contestatorului,

ignorarea de către instanța de recurs a probelor depuse la dosar reprezintă o

greșeală materială.

Textul se referă la greșeli

materiale evidente în legătură cu aspectele formulate ale judecății în recurs,

cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, iar anularea recursului ca

netimbrat, deși la dosar se găsesc dovezi în sens contrar.

Greșeala materială poate

consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură.

Când însă instanța a

cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu

mai este vorba de o greșeală materială, ci, eventual, o greșeală de judecată.

În speță, instanța de recurs

a cunoscut despre existența cererii prin care s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate și a făcut aprecieri asupra acesteia.

Nemulțumirea contestatorului

ține de aprecierile făcute de către instanța de recurs în ceea ce privește

soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Motivul invocat de către

contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., nu

reprezintă o greșeală materială.

Față de acestea, Înalta

Curte urmează a constata neîndeplinite prevederile art. 318 C. proc. civ. și a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorul S.V.M., împotriva Deciziei nr.

3298 din 25 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 274/2005, de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în

contradictoriu cu intimata A.N.R.N.D.E.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007.