ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1961 din

26 septembrie 2006, a respins excepția de inadmisibilitate invocată în cauză de

pârâții M.A.I. și I.G.P., precum și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004

invocată de reclamantul Ș.I.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut, cu privire la excepția de inadmisibilitate, principiul

potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare cu consecința

că, acțiunile formulate după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

urmează a fi judecate potrivit dispozițiilor acestui act normativ. În acest

context instanța a apreciat că excepția de nelegalitate poate fi invocată în cadrul

unui litigiu pe rol atât cu privire la acte administrative anterioare legii,

cât și cu privire la acte ulterioare acesteia, din moment ce art. 4 din Legea nr.

554/2004 este o normă procedurală, urmând ca legalitatea actului administrativ

atacat să se aprecieze în raport de normele legale aplicabile la data emiterii

sale.

Pe fondul cererii instanța a

apreciat că, prin invocarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1822/2004,

reclamantul tinde la extinderea efectelor acestui act normativ și asupra sa,

deși nu se încadrează în categoria de persoane menționată în această

reglementare, deturnând în acest fel excepția de nelegalitate de la scopul ei

care este acela de a înlătura aplicarea unui act administrativ, într-o cauză

aflată pe rol.

În sfârșit instanța a mai

reținut că în speță nu poate fi invocată, practica Curții Constituționale

întrucât nu există similitudini între excepția de nelegalitate și cea de

neconstituționalitate, temeiurile și condițiile, în care se pot invoca, fiind

diferite.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs reclamantul Ș.I., susținând că hotărârea este

nelegală și netemeinică, deoarece H.G. nr. 1822/2004 este un act nelegal și

neconstituțional pentru că încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție

referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, excluzând de la beneficiul

anumitor dispoziții legale privind calculul pensiei categoria polițiștilor

pensionați (spre deosebire de categoria polițiștilor aflați în activitate); în

realitate, se aplică norme diferite, pentru aceeași activitate.

Motivul invocat a fost

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată

că recursul este neîntemeiat.

În mod corect instanța de

fond a reținut că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pe calea

excepției de nelegalitate nu se poate ajunge la extinderea aplicării unui act

administrativ și la alte persoane, ori situații, decât cele avute în vedere de

emitent, ci doar la înlăturarea aplicării actului respectiv în cadrul

litigiului în care s-a invocat excepția.

În aceste condiții,

eventuala neconcordanță între dispozițiile H.G. nr. 1822/2004 și art. 16 din

Constituția României, invocată de recurent, ar putea fi înlăturată numai pe

calea unei corecte interpretări a actului criticat, efectuată de instanța

investită cu soluționarea litigiului de asigurări sociale (litigiul în cadrul

căruia a fost invocată excepția de nelegalitate).

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 1961 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.