ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1961 din 26 septembrie 2006, a respins excepția de inadmisibilitate invocată în cauză de pârâții M.A.I. și I.G.P., precum și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004 invocată de reclamantul Ș.I. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, cu privire la excepția de inadmisibilitate, principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare cu consecința că, acțiunile formulate după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, urmează a fi judecate potrivit dispozițiilor acestui act normativ.

În acest context instanța a apreciat că excepția de nelegalitate poate fi invocată în cadrul unui litigiu pe rol atât cu privire la acte administrative anterioare legii, cât și cu privire la acte ulterioare acesteia, din moment ce art. 4 din Legea nr. 554/2004 este o normă procedurală, urmând ca legalitatea actului administrativ atacat să se aprecieze în raport de normele legale aplicabile la data emiterii sale. Pe fondul cererii instanța a apreciat că, prin invocarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1822/2004, reclamantul tinde la extinderea efectelor acestui act normativ și asupra sa, deși nu se încadrează în categoria de persoane menționată în această reglementare, deturnând în acest fel excepția de nelegalitate de la scopul ei care este acela de a înlătura aplicarea unui act administrativ, într-o cauză aflată pe rol.

În sfârșit instanța a mai reținut că în speță nu poate fi invocată, practica Curții Constituționale întrucât nu există similitudini între excepția de nelegalitate și cea de neconstituționalitate, temeiurile și condițiile, în care se pot invoca, fiind diferite. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul Ș.I., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece H.G. nr. 1822/2004 este un act nelegal și neconstituțional pentru că încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, excluzând de la beneficiul anumitor dispoziții legale privind calculul pensiei categoria polițiștilor pensionați (spre deosebire de categoria polițiștilor aflați în activitate); în realitate, se aplică norme diferite, pentru aceeași activitate.

Motivul invocat a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat. În mod corect instanța de fond a reținut că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pe calea excepției de nelegalitate nu se poate ajunge la extinderea aplicării unui act administrativ și la alte persoane, ori situații, decât cele avute în vedere de emitent, ci doar la înlăturarea aplicării actului respectiv în cadrul litigiului în care s-a invocat excepția. În aceste condiții, eventuala neconcordanță între dispozițiile H.G. nr. 1822/2004 și art. 16 din Constituția României, invocată de recurent, ar putea fi înlăturată numai pe calea unei corecte interpretări a actului criticat, efectuată de instanța investită cu soluționarea litigiului de asigurări sociale (litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate).

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 1961 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.