ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 septembrie 2007, reclamantul V.M. a chemat în judecată M.I.R.A. solicitând anularea ordinului emis

de acesta din 1 septembrie 1989 prin care a fost sancționat cu „amânarea

înaintării în gradul următor timp de un an”.

În cadrul acestei acțiuni,

la 20 februarie 2008, reclamantul a invocat în temeiul dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de nelegalitate

a aceluiași ordin.

Prin sentința civilă nr. 28

din 20 februarie 2008 (Dosar 792/46/2007), Curtea de Apel Pitești, secția

contencios administrativ și fiscal, a disjuns cererea privind excepția de

nelegalitate și pe fond a respins acțiunea în anularea Ordinului nr. II/01305/1989

ca fiind tardivă.

Investită cu soluționarea

excepției de nelegalitate Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89 din 4 iunie 2008 (Dosar

134/46/2008) a respins-o ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 2919

din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul V.M.

și a casat sentința menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținând

pentru aceasta neconcordanța dintre dispozitiv („respinge excepția de

nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004”) și considerentele hotărârii

(care au avut în vedere nelegalitatea Ordinului nr. II/01305/1989).

În fond, după casare, Curtea

de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 200 din 17 decembrie 2008 a respins excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. II/01305/1989 emis de M.I., ca inadmisibilă, reținând pentru

aceasta că nu s-au dovedit a fi îndeplinite cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004,

în sensul existenței unui proces și a legăturii între fondul acestuia și actul

administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul V.M. care a susținut în esență că instanța nu a

avut în vedere notele sale de concluzii asupra cărora de fapt nu s-a pronunțat,

și că practic nu i s-a dat posibilitatea să se pronunțe asupra excepției de

inadmisibilitate.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

sesizează prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza”.

Din economia textului

menționat rezultă ca și condiție de admisibilitate a excepției de nelegalitate,

ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond, să fie emis în aplicarea actului

administrativ a cărui nelegalitate se invocă, tocmai pentru a se putea verifica

în ce măsură între acesta și fond există o legătură.

Astfel fiind, în situația în

care actul a cărui nelegalitate a fost invocată nu este incident fondului

cauzei, rezultă un fine de neprimire a excepției.

Totodată, fiind un mijloc de

apărare, excepția de nelegalitate reprezintă o procedură accesorie cererii

principale, de anulare a actului administrativ și care nu poate fi invocată

împotriva unei act ce poate fi contestat pe calea acțiunii directe în anulare.

Or, în cauză, este evident

că excepția de nelegalitate invocată de V.M. privește tocmai Ordinul M.I. nr. II/01305/1989,

a cărui anulare a făcut obiectul acțiunii soluționate definitiv și irevocabil

prin sentința civilă nr. 28 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel fiind soluția

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în sensul respingerii excepției de

nelegalitate ca fiind inadmisibilă este legală și temeinică.

În ce privește critica din recursul

lui V.M. referitoare la imposibilitatea formulării de concluzii cu privire la

această excepție, urmează a se reține că este nefondată, tocmai în acest scop

fiind amânată pronunțarea sentinței de la 10 la 17 decembrie 2008.

Văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.M. împotriva sentinței nr. 200/F-C din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.