ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 septembrie 2007, reclamantul V.M. a chemat în judecată M.I.R.A. solicitând anularea ordinului emis de acesta din 1 septembrie 1989 prin care a fost sancționat cu „amânarea înaintării în gradul următor timp de un an”. În cadrul acestei acțiuni, la 20 februarie 2008, reclamantul a invocat în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de nelegalitate a aceluiași ordin. Prin sentința civilă nr. 28 din 20 februarie 2008 (Dosar 792/46/2007), Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a disjuns cererea privind excepția de nelegalitate și pe fond a respins acțiunea în anularea Ordinului nr. II/01305/1989 ca fiind tardivă.

Investită cu soluționarea excepției de nelegalitate Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89 din 4 iunie 2008 (Dosar 134/46/2008) a respins-o ca nefondată. Prin Decizia civilă nr. 2919 din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul V.M. și a casat sentința menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținând pentru aceasta neconcordanța dintre dispozitiv („respinge excepția de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004”) și considerentele hotărârii (care au avut în vedere nelegalitatea Ordinului nr. II/01305/1989).

În fond, după casare, Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 200 din 17 decembrie 2008 a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. II/01305/1989 emis de M.I., ca inadmisibilă, reținând pentru aceasta că nu s-au dovedit a fi îndeplinite cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul existenței unui proces și a legăturii între fondul acestuia și actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.M. care a susținut în esență că instanța nu a avut în vedere notele sale de concluzii asupra cărora de fapt nu s-a pronunțat, și că practic nu i s-a dat posibilitatea să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate.

Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza”. Din economia textului menționat rezultă ca și condiție de admisibilitate a excepției de nelegalitate, ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond, să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă, tocmai pentru a se putea verifica în ce măsură între acesta și fond există o legătură.

Astfel fiind, în situația în care actul a cărui nelegalitate a fost invocată nu este incident fondului cauzei, rezultă un fine de neprimire a excepției. Totodată, fiind un mijloc de apărare, excepția de nelegalitate reprezintă o procedură accesorie cererii principale, de anulare a actului administrativ și care nu poate fi invocată împotriva unei act ce poate fi contestat pe calea acțiunii directe în anulare. Or, în cauză, este evident că excepția de nelegalitate invocată de V.M. privește tocmai Ordinul M.I. nr. II/01305/1989, a cărui anulare a făcut obiectul acțiunii soluționate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 28 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel fiind soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca fiind inadmisibilă este legală și temeinică. În ce privește critica din recursul lui V.M. referitoare la imposibilitatea formulării de concluzii cu privire la această excepție, urmează a se reține că este nefondată, tocmai în acest scop fiind amânată pronunțarea sentinței de la 10 la 17 decembrie 2008. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinței nr. 200/F-C din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.