ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2008 Tribunalul

București, secția contencios administrativ, a sesizat Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției

de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 137/1991 și a

O.M.A.I. nr. 1122/2006, invocată de reclamantul P.D.A. în cauza având ca obiect

anularea Deciziei de imputare nr. 286439 din 23 mai 2007 emisă de D.G.P.M.B. și

a Hotărârilor nr. 277177 din 26 iulie 2007 și nr. 65 din 10 octombrie 2007, pronunțate

de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.P.M.B. și respectiv

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.I.R.A.

În susținerea excepției,

reclamantul a arătat că dispoziția privind „echipamentul” din cuprinsul art. 4 alin.

(4) al H.G. nr. 137/1991 este nelegală întrucât are drept consecință obligarea

foștilor absolvenți la plata sumelor pe care M.I.R.A. le-a ocazionat pentru a

impune studenților obligația de a purta uniforma.

Astfel fiind cum învățământul

de stat este gratuit, iar legislația în vigoare se referă la restituirea

drepturilor primite de studenți pe parcursul școlarizării, recuperarea

cheltuielilor ocazionate de M.I.R.A. urmează să vizeze numai acele cheltuieli

făcute pentru asigurarea unor drepturi și nicidecum cele pe care și le-a asumat

pretinzând obligativitatea portului uniformei.

Prin sentința civilă nr. 2670

din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă,

reținând că din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, pe calea acestei excepții nu pot fi cercetate decât

actele administrative unilaterale cu caracter individual, cele normative putând

fi contestate pe calea acțiunii directe în condițiile art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul P.D.A. care a susținut în esență că dispozițiile art.

4 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 se referă la excepția

nelegalitate a unui act administrativ individual fără a distinge după cum

acesta are caracter individual sau normativ.

Recursul este fondat.

Deși dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 fac trimitere în privința analizării legalității la

actele administrative cu caracter individual, posibilitatea invocării excepției

de nelegalitate nu se limitează numai la acest act, legiuitorul înțelegând să

includă și actele administrative cu caracter normativ, astfel cum rezultă din

modificările aduse acestui articol de Legea nr. 262/2001, prin folosirea

sintagmei „act administrativ unilateral” fără a mai face distincție între cel

normativ și cel individual.

De altfel, această intenție

rezultă cu prisosință și din expunerea de motive a Legii nr. 262/2007, de

modificare a Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate fiind un mijloc de

apărare care nu poate fi restrictiv în sensul de a nu putea fi folosit și în privința

unor acte normative a căror adresabilitate este generală.

Astfel fiind și având în

vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.D.A. împotriva sentinței civile nr. 2670 din 14 octombrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2009.