ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4170/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1703 din 21 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.

9 alin. (4) din H.G. nr. 137/1991 și O.M.A.I. nr. 1122/2006, formulată de

reclamantul P.D.A. în contradictoriu cu pârâții D.G.P. a Municipiului București

și M.A.I.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că invocarea excepției de

nelegalitate este subordonată îndepliniri a două condiții, actul atacat să fie

emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție

și existența unei corespondențe între dispozițiile ilegale din actul de bază și

actul atacat.

Dispozițiile art. 9 alin. (4) din HG 137/1991 prevăd că „prin cheltuieli

de școlarizare și întreținere se înțeleg cheltuielile efectuate cu echiparea",

iar dispozițiile art. 70 din Legea 360/2002 privind Statutul Polițistului

instituie obligația de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea

polițistului care a absolvit o instituție de învățământ a M.A.I. și căruia i-au

încetat raporturile de serviciu, în primii 10 ani de activitate din motive

imputabile lui.

Includerea

cheltuielilor efectuate cu echipamentul în categoria cheltuielilor de

școlarizare ce urmează a fi recuperate de la foștii studenți nu este nelegală,

raportat la dispozițiile art. 70 din Legea 360/2002.

Este adevărat că studenții au primit uniforma (echipamentul) ca urmare a

subordonării lor, regulamentelor militare ce-i obliga să poarte uniformă, însă

odată ce și-au manifestat opțiunea de a urma cursurile Academiei de Poliție au

acceptat implicit împrejurarea că sunt obligați să poarte această uniformă,

potrivit dispozițiilor legale și eventual, în situația încetării raporturilor

de serviciu în primii 10 ani de activitate să restituie cheltuielile efectuate

cu pregătirea lor, cheltuieli în care sunt cuprinse și cele efectuate cu

echipamentul.

Cu

privire la nelegalitatea dispozițiilor art. 9 din Normele Metodologice aprobate

prin O.M.A.I. nr. 1122/2006 în raport de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițistului și art. 7 din H.G. 407/1997 privind organizarea

activității în căminele studențești, instanța de fond a reținut că reclamanta a

susținut că modul de calcul al cheltuielilor anuale pentru cazare prevăzute de

O.M.A.I. nr. 1122/2006 este incorect, având în vedere că potrivit formulei de

calcul nu rezultă că se scad zilele de vacanță, concedii/permisii, sumele ce

urmează a fi restituite în consecință, fiind considerate efectuate cu

pregătirea studenților.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 lit. s) din O.M.A.I. nr. 1122/2006 prin cheltuieli de

întreținere pe timpul școlarizării ce urmează a fi recuperate se înțeleg

cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor,

transportul dus - întors pe timpul vacanțelor.

Totodată

dispozițiile art. 7 din H.G. 407/1997 prevăd că în perioada vacanței de vară

pot fi cazați în cămine, în sistem hotelier studenți și alte persoane, pentru

tarife stabilite de către senatele universitare .

Formula

de calcul cuprinsă în art. 9 din O.M.A.I. 1122/2006, - Ce = cheltuieli anuale

pentru cazare: 365: Numărul elevilor/studenților x

Numărul zilelor calendaristice de școlarizare, este corectă, având în

vedere

că se raportează la numărul zilelor calendaristice de

școlarizare, ceea ce presupune că se scad cele de vacanță și permisii.

De altfel, în cuprinsul aceluiași articol și potrivit

aceluiași raționament,

cu privire la simbolul C4, se arată că acesta reprezintă Norma zilnică

de hrană x numărul zilelor calendaristice de școlarizare din care s-au scăzut

zilele de vacanță/concedii, permisii.

În

fine, Curtea de Apel a constatat că nu există aspecte de nelegalitate în

dispozițiile legale contestate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a

respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri reclamantul P.D.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul

invocă dispozițiile

art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. potrivit cărora „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Recurentul susține că toate cheltuielile cu echipamentul

nu reprezintă drepturi primite de către studenți în legătură cu pregătirea lor,

ci obligații la care aceștia au fost supuși în contextul regulilor de

organizare și funcționare a M.I.

Din acest punct de vedere, dispozițiile cu caracter

normativ criticate încalcă prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind

statutul polițistului, coroborate cu dispozițiile art. 9 alin. (4) din H.G. nr.

137/1991 privind înființarea Academiei de Politie, potrivit cărora obiectul

obligației de restituire îl formează "drepturile primite de

studenți".

Din interpretarea acestor dispoziții cu caracter

normativ, rezultă că legiuitorul a înțeles să impună restituirea contravalorii

drepturilor primite de către studenți în timpul școlarizării, pentru pregătirea

lor, nu și a obligațiilor la care aceștia au fost supuși. Această interpretare

rezultă din partea finală a art. 9 alin. (4) din H.G. 137/1991 privind

înființarea Academiei de Poliție, care se referă în mod expres la "alte

drepturi primite de studenți".

Cheltuielile cu

echipamentul au o natură juridică total diferită de natura cheltuielilor cu

hrănirea, cazarea și transportul, la care au dreptul studenții, reprezentând

sume pe care M.I. și le-a asumat în legătură cu propria organizare și

funcționare, fără nici o legătură cu drepturile asigurate studenților în

procesul lor de pregătire.

Impunerea restituirii acestor cheltuieli nu se înscrie în scopul urmărit

de legiuitor prin adoptarea art. 70 din Legea nr. 360/2002 și contravine atât

dreptului pozitiv, cât și caracterului moral al normei juridice.

În

fine, recurentul mai arată că studenții Academiei de Poliție au primit uniforma

(echipamentul) nu ca un drept, ci ca urmare a subordonării lor regulamentelor

militare și Regulamentului interior aplicabil studenților, precum și ca urmare

a dispozițiilor cu caracter normativ care, obligându-i să poarte uniforma, le

recunoștea dreptul de a beneficia de aceasta în mod gratuit, în virtutea

statutului special de militar, mai ales că aceleași acte cu caracter normativ

dispun că atât drepturile, cât și îndatoririle studenților militari sunt cele

stabilite în Constituție și în regulamentele militare.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta

Curte va admite recursul, va casa sentința atacată cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Din actele dosarului rezultă

că instanța de fond a soluționat cauza fără ca emitentul actului să fi fost

citat în cauză, încălcându-se astfel dispozițiile procedurale referitoare la

citarea tuturor părților din proces dar și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 262/2007, prevăd

obligativitatea citării emitentului actului.

De altfel, chiar anterior

modificărilor, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost constantă

și s-a pronunțat în sensul obligativității citării autorități emitente.

Această necesitate rezultă și

din redactarea art. 85 C. proc. civ. potrivit căruia „judecătorul nu poate

hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară

numai dacă legea nu dispune altfel”.

Chiar și forma anterioară a art.

4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 putea, chiar dacă prevederea nu era expresă,

să conducă la ideea că trebuia citată și autoritatea emitentă.

Citarea este foarte

importantă pentru respectarea a două principii fundamentale ale procesului

civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Principiul contradictorialității

presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și

discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se

exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă

judecății.

Pentru ca acest principiu să

fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este

suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se

manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în

prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului,

conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile

dintre părți și instanță.

În acest sens judecătorul nu

poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților,

iar atunci când constată că partea care lipsește nu a fost legal citată,

dispune amânarea judecății și refacerea procedurii de citare.

Nu în ultimul rând, citarea

este foarte importantă și pentru a asigura respectarea dreptului la un proces

echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. și recunoscut de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Neprocedând în acest mod,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a

fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să citeze în cauză

emitentul actului, Guvernul României.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.D.A., împotriva sentinței civile nr. 1703 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.