ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 martie 2006, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat ca, în temeiul art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, să se dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului K.A., cetățean sudanez. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împotriva pârâtului s-a dispus măsura de returnare pentru ședere ilegală în România, dar măsura nu a fost executată în termen de 24 ore, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 și din acest motiv, cetățeanul străin a fost luat în custodie publică, pentru o perioadă de 30 de zile, în baza Rezoluției nr. 560/II/5/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pârâtul a depus întâmpinare și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, susținând că sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, pentru că legea a fost aplicată retroactiv în cazul său, în condițiile în care intrarea sa ilegală în România a avut loc în anul 2001. Aceeași excepție a fost invocată de pârât și față de dispozițiile art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, cu motivarea că sunt încălcate prevederile art. 21, 24 și 124 din Constituție, pentru că se aduce atingere dreptului la apărare și liberului acces la justiție, precum și independenței justiției.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 15 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de pârât, reținând că dispozițiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauză și au făcut obiectul controlului Curții Constituționale, fiind declarate constituționale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâtul și a solicitat casarea încheierii, în baza art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în sensul admiterii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale. Recurentul a arătat că în speță nu a existat una din cauzele de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate și soluția dată acestei excepții de instanța de fond, este contrară prevederilor art. 29 alin. (6) teza I din Legea nr. 47/1992.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că excepția invocată are legătură cu fondul pricinii și instanța de fond a considerat greșit că legea criticată nu este aplicabilă în cauză, precum și faptul că au fost respinse contestațiile sale împotriva măsurilor de returnare și de luare în custodie publică. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin încheierea atacată cu prezentul recurs, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată și a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-pârât, constatând că este contrară prevederilor alin. (1) și (3) din același text de lege.

Inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată și aprobată prin Legea nr. 482/2004, este o consecință a obiectului cauzei, care vizează luarea în custodie publică a străinilor, ca act de executare a măsurii administrative de returnare dispusă împotriva lor și neaplicată în termen de 24 ore. Aceste prevederi legale, criticate de recurent pentru încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, cu excepția legii penale mai favorabile, nu au incidență în cauză, ele referindu-se la măsura de returnare a străinilor, care nu este dedusă judecății prin cererea de prelungire a duratei de luare în custodie publică.

Neîndeplinirea condițiilor prevăzute expres de lege pentru sesizarea de neconstituționalitate a fost corect constatată de instanța de fond și față de invocarea încălcării dispozițiilor art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată și aprobată prin Legea nr. 482/2004, întrucât recurentul a formulat critici cu privire la modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată, ceea ce nu intră sub incidența controlului de constituționalitate. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de K.A. împotriva încheierii din 15 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2006.