ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.G. a chemat în

judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerul Administrației și

Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând

anularea măsurii de luare în custodie publică dispusă de Parchet și anularea

măsurii returnării, cu interdicția de intrare dispusă de Autoritatea pentru

Străini.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că sunt încălcate dispozițiile privind libera circulație

și liberul acces la justiție.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1738 din 16 septembrie 2004,

a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind anularea măsurii de

luare în custodie publică și ca neîntemeiată, cealaltă cerere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, arătând că instanța de fond a apreciat în mod

greșit probele administrate și că nu a avut în vedere faptul că se află în

procedura de acordare a statutului de refugiat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele

invocate, în raport cu sentința pronunțată, probele administrate și

dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat și

urmează să-l respingă pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 93 alin. (2) și (6) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura luării în

custodie se dispune de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, pe o perioadă ce nu poate depăși 6 luni.

Din actele depuse la dosarul

cauzei, reiese că măsura luării în custodie publică a fost dispusă la data de

16 martie 2004, iar durata maximă de luare în custodie a expirat la data de 14

septembrie 2004, motiv pentru care această cerere a rămas fără obiect, în mod

corect apreciată de instanța de fond.

În raport cu dispozițiile

prevăzute de art. 86 alin. (2) lit. b) și d), măsura returnării poate fi

aplicată străinilor care nu au solicitat prelungirea dreptului de ședere, iar

perioada scursă de la încetarea acestuia este mai mare de 3 luni, precum și

celor care sunt foști solicitanți ai statutului de refugiat, ale căror cereri

au fost respinse printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și

irevocabilă.

Verificând actele dosarului,

Curtea constată faptul că reclamantul nu și-a prelungit dreptul de ședere pe

teritoriul României, din data de 20 iulie 2002 și că există o hotărâre

definitivă și irevocabilă, de respingere a cererii formulate, pentru acordarea

unei forme de protecție juridică, motiv pentru care soluția instanței de fond,

de respingere, ca neîntemeiată, a cererii, este legală și temeinică.

Având în vedere aceste

considerente, Curtea constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l

respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.G. împotriva sentinței civile nr. 1738 din 16 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.