ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.G. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerul Administrației și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând anularea măsurii de luare în custodie publică dispusă de Parchet și anularea măsurii returnării, cu interdicția de intrare dispusă de Autoritatea pentru Străini. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt încălcate dispozițiile privind libera circulație și liberul acces la justiție. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1738 din 16 septembrie 2004, a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind anularea măsurii de luare în custodie publică și ca neîntemeiată, cealaltă cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate și că nu a avut în vedere faptul că se află în procedura de acordare a statutului de refugiat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. (2) și (6) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura luării în custodie se dispune de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă ce nu poate depăși 6 luni.

Din actele depuse la dosarul cauzei, reiese că măsura luării în custodie publică a fost dispusă la data de 16 martie 2004, iar durata maximă de luare în custodie a expirat la data de 14 septembrie 2004, motiv pentru care această cerere a rămas fără obiect, în mod corect apreciată de instanța de fond. În raport cu dispozițiile prevăzute de art. 86 alin. (2) lit. b) și d), măsura returnării poate fi aplicată străinilor care nu au solicitat prelungirea dreptului de ședere, iar perioada scursă de la încetarea acestuia este mai mare de 3 luni, precum și celor care sunt foști solicitanți ai statutului de refugiat, ale căror cereri au fost respinse printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.

Verificând actele dosarului, Curtea constată faptul că reclamantul nu și-a prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României, din data de 20 iulie 2002 și că există o hotărâre definitivă și irevocabilă, de respingere a cererii formulate, pentru acordarea unei forme de protecție juridică, motiv pentru care soluția instanței de fond, de respingere, ca neîntemeiată, a cererii, este legală și temeinică. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 1738 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.