ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1808 din 12 septembrie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.H.C., la data de 7 septembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta A.S., având ca obiect revocarea măsurii de returnare dispusă prin Decizia pârâtei nr. 433509 din 3 septembrie 2006 și a măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin nota cu același număr. Pentru a hotărî astfel Instanța de Fond a reținut că returnarea reclamantului s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 86 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002, în condițiile în care i-a fost respinsă cererea prin care solicita statutul de refugiat, astfel cum rezultă din Decizia nr. 1165 din 22 iunie 2006 a Tribunalului București și constatându-se că nu se înscriu în niciuna din excepțiile prevăzute de art. 99 din actul normativ menționat, împrejurare care l-ar fi exonerat de obligația de a părăsi teritoriul României. S-a reținut de asemenea și pasivitatea reclamantului în reglementarea șederii sale în România, conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G.

nr. 194/2002, în condițiile în care a fost depistat pe teritoriul țării încă din anul 1992 și față de împrejurarea că măsura returnării, luată împotriva lui, i-a fost comunicată prin adresa din 3 septembrie 2006. Pe cale de consecință, Instanța a apreciat că măsura luării în custodie publică a reclamantului, este de asemenea legală, dată fiind măsura de returnare dispusă și imposibilitatea executării ei în 24 de ore, lipsa documentelor valabile de trecere a frontierei atrăgând incidența dispozițiilor art. 87 alin. (2) din ordonanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut dovada că a formulat cerere de acordare a regimului de tolerare. În sfârșit, Instanța a apreciat că, prin măsura luată, pârâta nu a încălcat prevederile art. 8 din C.E.D.O.

privind dreptul la viața de familie, întrucât reclamantul a divorțat de soția sa, iar copiii, aflați în îngrijirea mamei sunt, unii dintre ei, deja majori, având posibilitatea unei opțiuni proprii cu privire la țara în care doresc să locuiască. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.H.C., care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a susținut că Instanța de Fond a respins în mod greșit proba testimonială pe care a cerut-o. A mai invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut că Instanța de Fond a reținut în mod greșit că măsura custodiei publice ar fi legală, din moment ce încalcă dreptul la libertate individuală garantat de art. 5 din C.E.D.O.

De asemenea, a mai invocat prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că hotărârea Instanței de Fond cuprinde o motivare contradictorie și străină de natura pricinii, Instanța de Fond nemotivând în nici un mod legalitatea măsurii custodiei. A.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în ceea ce privește măsura returnării, precum și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii în ceea ce privește contestarea măsurii de luare în custodie publică a cetățeanului străin, aceasta fiind expirată. Recursul va fi respins. În ceea ce privește măsura returnării, soluția Curții de Apel este irevocabilă, astfel că recursul este inadmisibil. Astfel, potrivit prevederilor art. 86 1 din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, introdus prin art. 1 pct. 38 din Legea nr. 482/2004, „Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de trei zile de la data comunicării, la Curtea de Apel competentă teritorial. Instanța se va pronunța în termen de trei zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă și irevocabilă”. Este adevărat că, ulterior, prin art. 1 pct. 74 din Legea nr. 56/2007 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, art. 86 1 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, a fost abrogat, dar conținutul textului abrogat se regăsește integral la art. 82 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 194 /2002, republicată, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 56/2007. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007, toate situațiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate potrivit prevederilor O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta lege. Deci, în privința măsurii returnării recurentului - reclamant, soluția Curții de Apel rămâne irevocabilă, iar recursul este inadmisibil, fiind incidente prevederile art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 56/2007. În ceea ce privește măsura luării în custodie publică, recurentul - reclamant nu mai justifică un interes procesual, în exercitarea căii de atac, astfel că recursul va fi respins.

Astfel, prin rezoluția din 4 septembrie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva recurentului - reclamant s-a dispus luarea în custodie publică până la 3 octombrie 2006, iar la 4 octombrie 2006, A.S. a dispus scoaterea acestuia din Centrul de cazare Otopeni, ca urmare a expirării duratei pentru care fusese luată măsura respectivă, așa cum rezultă din Nota din 4 octombrie 2006. În concluzie, cu motivarea de mai sus, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.H.C. împotriva sentinței civile nr. 1808 din 12 septembrie 2006, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.