ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 2 aprilie

2003, reclamata Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a

solicitat în temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002,

privind regimul străinilor în România, prelungirea duratei de luare în custodie

publică a cetățeanului irakian R.A.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că prin Ordonanța nr. 896/II/5 din 7 martie 2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, pârâtul a fost declarat indezirabil pe o

perioadă de 10 ani, pentru motive de siguranță națională.

Împotriva acestei ordonanțe, R.A. a

formulat contestație, iar prin încheierea din 12 martie 2003, Curtea de Apel

București a dispus suspendarea executării actului atacat, pentru ca apoi prin

încheierea din 26 martie 2003, să se dispună suspendarea judecății și sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.

194/2002.

Astfel fiind, pârâtul nu a putut fi

îndepărtat de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, situație în care

reclamanta a apreciat că se impune prelungirea duratei de luare în custodie.

Prin sentința civilă nr. 463 din 7

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins cererea de intervenție accesorie formulată de Organizația pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a admis acțiunea reclamantei, dispunând

prelungirea duratei de luare în custodie publică, dispusă față de pârât prin

ordonanța din 10 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, pe o durată de 3 luni, începând cu 8 aprilie 2003, până la 8 iulie

2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut ca fiind îndeplinite cerințele art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr.

194/2002, motivele de ordin familial nefiind în măsură să infirme dispoziția

administrativă de luare în custodie publică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul R.A., considerând în principal că hotărârea s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (5)

din O.U.G. nr. 194/2002, competența de soluționare a cererii reclamantei

aparținând judecătoriei din raza de competență teritorială a locului de cazare.

Recurentul a invocat și netemeinicia

hotărârii, considerând că măsura administrativă luată împotriva sa nu se

justifică, nefiind făcută dovada motivelor avute în vedere, ceea ce practic a

condus la reținerea sa nelegală.

Recursul nu este fondat.

Excepția de necompetență a Curții de

Apel București, invocată de recurentul-reclamant a fost, în mod corect,

soluționată de instanța fondului prin încheierea din 3 aprilie 2003.

Astfel, potrivit dispozițiilor art

93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România –

„prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzută la

alin. (2) și (4), care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în

termen de 30 de zile, se dispune de către instanța de judecată în a cărei rază

de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a

Autorității pentru Străini”.

Este evident, astfel, că textul nu

stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei.

Ca atare, cum măsura luării în

custodie revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, art. 93 alin.

(2), iar plângerea împotriva acestei măsuri intră în competența de soluționare

a aceleiași instanțe – art. 93 alin. (7), prin analogie, corect s-a apreciat că

și prelungirea măsurii revine tot Curții de Apel București.

În ce privește fondul pricinii, cum

luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertății de mișcare

luată împotriva străinului, care nu a putut fi returnat în termenul legal -

art. 93 alin. (1) – și cum în cauză s-a dovedit că această măsură

administrativă a fost determinată de împrejurarea că ordonanța prin care

pârâtul a fost declarat indezirabil, a fost suspendată până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 194/2002, cu care a fost

sesizată Curtea Constituțională, în mod legal și temeinic s-a procedat la

prelungirea duratei de luare în custodie publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A.,

cetățean irakian, împotriva sentinței civile nr. 463 din 7 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2003.