ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 591/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 3 aprilie 2003 și înregistrată sub nr. 961/2003

reclamanta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei București a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.H.A. prelungirea duratei de luare în

custodie publică a pârâtului, cetățean irakian, născut la 2 aprilie 1962 în Irak.

În

motivarea cererii, reclamanta a precizat că pârâtului i-au fost respinse

contestațiile și plângerile formulate împotriva măsurii de luare în custodie

publică dispusă prin Ordonanța Parchetului nr. 902/2002 și a Hotărârii nr. 316076/2003

a Oficiului Național pentru Refugiați. Deoarece pârâtul nu a putut fi

îndepărtat de pe teritoriul țării în termen de 30 zile, se solicită prelungirea

perioadei de luare în custodie publică, până la dispariția motivelor care nu

permit îndepărtarea din România  a pârâtului.

Curtea

de Apel  București, secția contencios administrativ prin sentința nr. 762 din 7

aprilie 2003 a admis acțiunea și a dispus prelungirea duratei de luare în

custodie publică a  pârâtului dispusă prin Ordonanța nr. 902/II - 5 din 10

martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pe o durată de 3

luni începând cu 8 aprilie 2003 până la 8 iulie 2003.

A

reținut instanța de fond în promovarea acestei hotărâri că există motive

obiective pentru care pârâtul nu a putut fi  îndepărtat din România, că acesta

nu are document de călătorie și se află în cursul procedurii de acordare, prin

hotărâre judecătorească, a statutului de refugiat.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând să se constate că

hotărârea a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită  a legii în ce

privește competența și legea incidentă cauzei.

Recursul

este nefondat.

Ordonanța

nr. 902/II–5 din 7 martie 2003 a fost emisă de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, astfel că instanța competentă  a soluționa o acțiune

privind măsuri legale cu referire la încetarea, prelungirea, anularea este

curtea de apel, astfel fiind critica recurentului este nefondată.

Potrivit

notei din 19 septembrie 2003, rezultă că pentru recurent au fost eliberate însă

vizele necesare și la 27 septembrie 2003 a fost îndepărtat de pe teritoriul

României.

Curtea

constată că instanța de fond în mod judicios a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 93(5) din O.U.G. nr.194/2002 astfel că soluția pronunțată este legală.

În

consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de A.H.A. împotriva sentinței civile nr. 762 din 7 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.