ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 august 2005, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetățeanului pakistanez R.A., născut în Pakistan, în anul 1977. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că împotriva cetățeanului străin s-a luat măsura returnării, întrucât a intrat ilegal în România. Prin Rezoluția nr. 2412 din 31 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus luarea în custodie publică a cetățeanului pakistanez, până la data de 29 august 2005, cu motivarea că nu s-a putut duce la îndeplinire măsura returnării acestuia, în termenul legal de 24 ore, din lipsa documentelor de călătorie.

Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1394 din 25 august 2005, a admis acțiunea și a dispus prelungirea duratei luării în custodie pe o perioadă de 5 luni, până la eliberarea documentelor de călătorie. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâtul R.A., susținând, în esență că, întrucât împotriva sa nu a fost luată măsura de siguranță a expulzării și nici nu a fost declarat indezirabil, îi sunt aplicabile prevederile art. 93 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002. Recursul este nefondat. Cetățeanul pakistanez a fost depistat la data de 30 iulie 2005, de către Serviciul pentru Străini al municipiului București. Cu această ocazie a declarat că se numește R.A., identitate sub care nu figura intrând legal în țară.

În această situație s-a procedat, în conformitate cu dispozițiile art. 86 pct. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, dispunându-se returnarea străinului intrat ilegal în România. Întrucât străinul nu poseda documente de călătorie, returnarea acestuia nu a putut fi efectuată în termenul de 24 ore, prevăzut de art. 87 alin. (2) al ordonanței. Prin Rezoluția din 31 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus luarea în custodie publică, pentru o perioadă de 30 zile și introducerea sa în Centrul de cazare Otopeni. Întrucât Ambasada Republici Islamice Pakistan la București nu a eliberat documentele de călătorie, iar cele 30 de zile expirau, s-a procedat potrivit prevederilor art. 93 alin. (5) din ordonanță, solicitându-se curții de apel, prelungirea duratei luării în custodie a străinului.

Susținerea recurentului, potrivit căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 93 pct. 7 din O.U.G. nr. 194/2004, nu poate fi reținută. Potrivit acestui text, în situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 89 alin. (1) sau acesta a formulat o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării în custodie publică încetează de drept, cu excepția situației în care, pentru rațiuni de siguranță națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea acestuia de pe teritoriul României. Recurentul nu a dovedit că s-ar afla într-una din situațiile prevăzute de art. 89 și nici că ar fi persecutat pe motiv de rasă, religie, naționalitate, etc. potrivit art. 2 din O.G.

nr. 102/2000. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1394 din 25 august 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.