ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Autoritatea pentru Străini a chemat în judecată pe pârâtul C.T., pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare

în custodie publică.

În motivare,

reclamanta a arătat că cetățeanul turc a intrat în România la data de 17 mai 2006,

sub două identități, constatându-se că acesta a trecut ilegal frontiera de stat

a României și întrucât nu poseda document de călătorie, nu a putut fi returnat

în termenul de 24 de ore în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (2) din

O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, motiv pentru care s-a

dispus luarea în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile.

La data de 4

august 2006, cetățeanul turc a depus o cerere de acordare a statutului de

refugiat, însă datorită faptului că acesta a intrat în România în perioadele de

interdicție, folosind identități false, s-a considerat că străinul prezintă

pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 134 alin. (1)

teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată prin Legea nr. 482/2004,

pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul poate

rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, fiind suspendată

returnarea.

Cererea a

fost motivată în drept pe dispozițiile art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002,

completată prin Legea nr. 482/2004.

Prin sentința civilă nr.

1716 din 23 august 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta

Autoritatea pentru Străini și a dispus prelungirea duratei luării în custodie

publică a pârâtului pe o durată de 5 luni.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002, s-a făcut dovada imposibilității returnării pârâtului în termenul

de 30 de zile, termen prevăzut de art. 93 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, pe

perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul putând

rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, impunându-se

această măsură, având în vedere că s-a reținut că pârâtul a mai

intrat în România, sub două identități, iar

împotriva sa s-a instituit

consemnul național până la data de 11

aprilie  2016, prezentând pericol social pentru România.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, C.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare a susținut că în rezoluția procurorului de luare

în custodie nu se face

referire la împrejurarea că prezintă pericol

pentru siguranța statului sau

ordinea publică, întrucât aceasta ar fi

condus la declararea sa ca indezirabil, potrivit

dispozițiilor art. 83 din O.U.G. nr. 194/2002, astfel că instanța de fond în

mod greșit a

dispus

prelungirea măsurii luării sale în custodie, întrucât aceasta

încetase de drept.

Analizând soluția instanței de fond, motivele recursului

formulat, probele

administrate în cauză, precum și dispozițiile art.

304 C

. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este

inadmisibil.

Prin

decizia nr. 433256 din 3 august 2006,

Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea

pentru Străini

a dispus returnarea cetățeanului turc C.T., întrucât acesta a

trecut ilegal frontiera de stat a României,

însă nu a putut fi returnat, ca urmare a faptului că asupra sa nu au fost

găsite

documente de călătorie care să-i

ateste identitatea, motiv pentru care s-a întocmit, sub nr. 433256 din 3 august

2006,

Nota de introducere în Centrul

de Cazare al Străinilor luați în

custodie

publică București, precum și referatul nr. 11736/ TDA/2 din 3 august 2006, de

propunere pentru luarea acestuia în custodie.

Prin referatul nr. 11736/TDA/2 din 3 august 2006, Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, luarea în custodie a

numitului C.

T., având în vedere că acesta a

intrat ilegal în România, la data

de 17 mai 2006, prin P.T.F. Aeroport

Internațional „Henri Coandă", sub identitatea falsă B.Y. Din verificările

efectuate a rezultat că cetățeanul turc a mai

intrat în România, sub

încă două identități false, și anume, de G.H.

și G.S.

Din adresa

din data de 31 mai 2006, emisă de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța, rezultă că identitatea reală a cetățeanului turc este C.T., născut la data de 15

aprilie 1972, în localitatea Yumurtalik.

Se mai

precizează că acesta s-a folosit în repetate rânduri, în mod fraudulos, de

identitatea cetățenilor G.S., născut la 20 iunie 1974 în Yumurtalik și G.H.

născut la 1 martie 1969 în Yumurtalik, în vederea obținerii de pașapoarte,

pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, acesta fiind condamnat la

executarea unui an de închisoare de către Instanța din Adana.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din data de 3 august 2006,

înregistrată sub nr. 2694/11-5/2006, a dispus luarea în custodie publică a

numitului C.T., cetățean turc, născut la data de 15 aprilie 1972 în Turcia, pe

o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 3 august 2006, până la data

de 1 septembrie 2006.

Ca urmare a

cererii de acordare a statutului de refugiat a solicitantului C.T.,

înregistrată sub nr. 417 l/din data de 4 august 2006, Oficiul Național pentru

Refugiați a comunicat Autorității pentru Străini, prin adresa nr. 1918204 din

data de 4 august 2006, că solicitantul a primit accesul la procedura de

acordare a statutului de refugiat și se bucură de drepturile prevăzute la art. 14

din O.G. nr. 102/2000, urmând ca ulterior comunicării situației acestuia,

cererea să fie analizată în procedură ordinară sau accelerată.

Susținerea

recurentului, potrivit căreia măsura luării sale în custodie a încetat de drept

ca urmare a faptului că din cuprinsul Rezoluției Procurorului de luare în

custodie, nu rezultă că recurentul-pârât prezintă pericol pentru siguranța

statului sau ordinea publică, apreciind că-i sunt aplicabile dispozițiile art. 93

alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, nu poare fi reținută, având în vedere

că acesta nu a făcut dovada că s-ar afla  într-una din situațiile

prevăzute de art. 89 din O.U.G. nr. 194/2002.

Pe de altă parte

însă, dispozițiile art. 93 alin. (7

1

) din O.U.G. nr. 194/2002,

modificată prin Legea nr. 482/2004, prevăd imperativ că fac excepție de la

prevederile alin. (7), situațiile în care, pentru rațiuni de siguranță

națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea străinilor de pe

teritoriul României sau menținerea străinului în custodie publică, până la finalizarea

procedurii pentru acordarea statutului de refugiat.

Or, prin

adresa nr. 1918204 din 4 august 2006, Oficiul Național pentru Refugiați

menționează că cererea de acordare a statutului de refugiat a numitului C.T. va

fi analizată în procedură ordinară sau accelerată, la dosarul cauzei neexistând

nici un înscris care să ateste că procedura pentru acordarea statutului de

refugiat a fost finalizată.

Înalta Curte

constată, însă, că recursul este inadmisibil, față de împrejurarea că

recurentul nu a atacat Rezoluția Procurorului de luare în custodie, în termen

de 5 zile, la Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 93

alin. (8) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004.

În acest context,

recursul împotriva sentinței de prelungire a duratei măsurii de luare în

custodie nu poate fi admisibil.

Recurentul nu a fost

împiedicat prin nici o împrejurare să introducă o plângere în instanță, pentru

a ataca Rezoluția de luare în custodie, nefiindu-i îngrădit dreptul la

examinarea cauzei sale în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de

către o instanță independentă și imparțială, așa cum prevăd dispozițiile art. 21

din Constituția României și ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a

Uniunii Europene, drept instituit prin prevederile art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la

un tribunal.

Pentru aceste

considerente, Curtea constată că recursul este inadmisibil și în raport cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca

atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.T., împotriva sentinței nr. 1716 din 23 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.