ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Autoritatea pentru Străini a chemat în judecată pe pârâtul C.T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică. În motivare, reclamanta a arătat că cetățeanul turc a intrat în România la data de 17 mai 2006, sub două identități, constatându-se că acesta a trecut ilegal frontiera de stat a României și întrucât nu poseda document de călătorie, nu a putut fi returnat în termenul de 24 de ore în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, motiv pentru care s-a dispus luarea în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile. La data de 4 august 2006, cetățeanul turc a depus o cerere de acordare a statutului de refugiat, însă datorită faptului că acesta a intrat în România în perioadele de interdicție, folosind identități false, s-a considerat că străinul prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 134 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată prin Legea nr. 482/2004, pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul poate rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, fiind suspendată returnarea.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, completată prin Legea nr. 482/2004. Prin sentința civilă nr. 1716 din 23 august 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Străini și a dispus prelungirea duratei luării în custodie publică a pârâtului pe o durată de 5 luni. Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, s-a făcut dovada imposibilității returnării pârâtului în termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 93 alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002, pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul putând rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, impunându-se această măsură, având în vedere că s-a reținut că pârâtul a mai intrat în România, sub două identități, iar împotriva sa s-a instituit consemnul național până la data de 11 aprilie 2016, prezentând pericol social pentru România. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare a susținut că în rezoluția procurorului de luare în custodie nu se face referire la împrejurarea că prezintă pericol pentru siguranța statului sau ordinea publică, întrucât aceasta ar fi condus la declararea sa ca indezirabil, potrivit dispozițiilor art. 83 din O.U.G.

nr. 194/2002, astfel că instanța de fond în mod greșit a dispus prelungirea măsurii luării sale în custodie, întrucât aceasta încetase de drept. Analizând soluția instanței de fond, motivele recursului formulat, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile art. 304 C . proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Prin decizia nr. 433256 din 3 august 2006, Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini a dispus returnarea cetățeanului turc C.T., întrucât acesta a trecut ilegal frontiera de stat a României, însă nu a putut fi returnat, ca urmare a faptului că asupra sa nu au fost găsite documente de călătorie care să-i ateste identitatea, motiv pentru care s-a întocmit, sub nr. 433256 din 3 august 2006, Nota de introducere în Centrul de Cazare al Străinilor luați în custodie publică București, precum și referatul nr. 11736/ TDA/2 din 3 august 2006, de propunere pentru luarea acestuia în custodie.

Prin referatul nr. 11736/TDA/2 din 3 august 2006, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, luarea în custodie a numitului C. T., având în vedere că acesta a intrat ilegal în România, la data de 17 mai 2006, prin P.T.F. Aeroport Internațional „Henri Coandă", sub identitatea falsă B.Y. Din verificările efectuate a rezultat că cetățeanul turc a mai intrat în România, sub încă două identități false, și anume, de G.H. și G.S. Din adresa din data de 31 mai 2006, emisă de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța, rezultă că identitatea reală a cetățeanului turc este C.T., născut la data de 15 aprilie 1972, în localitatea Yumurtalik.

Se mai precizează că acesta s-a folosit în repetate rânduri, în mod fraudulos, de identitatea cetățenilor G.S., născut la 20 iunie 1974 în Yumurtalik și G.H. născut la 1 martie 1969 în Yumurtalik, în vederea obținerii de pașapoarte, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, acesta fiind condamnat la executarea unui an de închisoare de către Instanța din Adana.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din data de 3 august 2006, înregistrată sub nr. 2694/11-5/2006, a dispus luarea în custodie publică a numitului C.T., cetățean turc, născut la data de 15 aprilie 1972 în Turcia, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 3 august 2006, până la data de 1 septembrie 2006. Ca urmare a cererii de acordare a statutului de refugiat a solicitantului C.T., înregistrată sub nr. 417 l/din data de 4 august 2006, Oficiul Național pentru Refugiați a comunicat Autorității pentru Străini, prin adresa nr. 1918204 din data de 4 august 2006, că solicitantul a primit accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat și se bucură de drepturile prevăzute la art. 14 din O.G.

nr. 102/2000, urmând ca ulterior comunicării situației acestuia, cererea să fie analizată în procedură ordinară sau accelerată. Susținerea recurentului, potrivit căreia măsura luării sale în custodie a încetat de drept ca urmare a faptului că din cuprinsul Rezoluției Procurorului de luare în custodie, nu rezultă că recurentul-pârât prezintă pericol pentru siguranța statului sau ordinea publică, apreciind că-i sunt aplicabile dispozițiile art. 93 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, nu poare fi reținută, având în vedere că acesta nu a făcut dovada că s-ar afla într-una din situațiile prevăzute de art. 89 din O.U.G. nr. 194/2002. Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 93 alin. (7 1 ) din O.U.G.

nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, prevăd imperativ că fac excepție de la prevederile alin. (7), situațiile în care, pentru rațiuni de siguranță națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României sau menținerea străinului în custodie publică, până la finalizarea procedurii pentru acordarea statutului de refugiat. Or, prin adresa nr. 1918204 din 4 august 2006, Oficiul Național pentru Refugiați menționează că cererea de acordare a statutului de refugiat a numitului C.T. va fi analizată în procedură ordinară sau accelerată, la dosarul cauzei neexistând nici un înscris care să ateste că procedura pentru acordarea statutului de refugiat a fost finalizată.

Înalta Curte constată, însă, că recursul este inadmisibil, față de împrejurarea că recurentul nu a atacat Rezoluția Procurorului de luare în custodie, în termen de 5 zile, la Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 93 alin. (8) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004. În acest context, recursul împotriva sentinței de prelungire a duratei măsurii de luare în custodie nu poate fi admisibil. Recurentul nu a fost împiedicat prin nici o împrejurare să introducă o plângere în instanță, pentru a ataca Rezoluția de luare în custodie, nefiindu-i îngrădit dreptul la examinarea cauzei sale în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 din Constituția României și ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drept instituit prin prevederile art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la un tribunal. Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este inadmisibil și în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.T., împotriva sentinței nr. 1716 din 23 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.