ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta
Autoritatea pentru Străini a chemat în judecată pe pârâtul C.T., pentru ca prin
hotărârea ce se va pronunța, să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare
în custodie publică.
În motivare,
reclamanta a arătat că cetățeanul turc a intrat în România la data de 17 mai 2006,
sub două identități, constatându-se că acesta a trecut ilegal frontiera de stat
a României și întrucât nu poseda document de călătorie, nu a putut fi returnat
în termenul de 24 de ore în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (2) din
O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, motiv pentru care s-a
dispus luarea în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile.
La data de 4
august 2006, cetățeanul turc a depus o cerere de acordare a statutului de
refugiat, însă datorită faptului că acesta a intrat în România în perioadele de
interdicție, folosind identități false, s-a considerat că străinul prezintă
pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 134 alin. (1)
teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată prin Legea nr. 482/2004,
pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul poate
rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, fiind suspendată
returnarea.
Cererea a
fost motivată în drept pe dispozițiile art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002,
completată prin Legea nr. 482/2004.
Prin sentința civilă nr.
1716 din 23 august 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta
Autoritatea pentru Străini și a dispus prelungirea duratei luării în custodie
publică a pârâtului pe o durată de 5 luni.
Pentru a
hotărî astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (5) din O.U.G.
nr. 194/2002, s-a făcut dovada imposibilității returnării pârâtului în termenul
de 30 de zile, termen prevăzut de art. 93 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, pe
perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul putând
rămâne în continuare în custodia Autorității pentru Străini, impunându-se
această măsură, având în vedere că s-a reținut că pârâtul a mai
intrat în România, sub două identități, iar
împotriva sa s-a instituit
consemnul național până la data de 11
aprilie 2016, prezentând pericol social pentru România.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs, C.T., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivare a susținut că în rezoluția procurorului de luare
în custodie nu se face
referire la împrejurarea că prezintă pericol
pentru siguranța statului sau
ordinea publică, întrucât aceasta ar fi
condus la declararea sa ca indezirabil, potrivit
dispozițiilor art. 83 din O.U.G. nr. 194/2002, astfel că instanța de fond în
mod greșit a
dispus
prelungirea măsurii luării sale în custodie, întrucât aceasta
încetase de drept.
Analizând soluția instanței de fond, motivele recursului
formulat, probele
administrate în cauză, precum și dispozițiile art.
304 C
. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este
inadmisibil.
Prin
decizia nr. 433256 din 3 august 2006,
Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea
pentru Străini
a dispus returnarea cetățeanului turc C.T., întrucât acesta a
trecut ilegal frontiera de stat a României,
însă nu a putut fi returnat, ca urmare a faptului că asupra sa nu au fost
găsite
documente de călătorie care să-i
ateste identitatea, motiv pentru care s-a întocmit, sub nr. 433256 din 3 august
2006,
Nota de introducere în Centrul
de Cazare al Străinilor luați în
custodie
publică București, precum și referatul nr. 11736/ TDA/2 din 3 august 2006, de
propunere pentru luarea acestuia în custodie.
Prin referatul nr. 11736/TDA/2 din 3 august 2006, Ministerul
Administrației și Internelor a solicitat
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, luarea în custodie a
numitului C.
T., având în vedere că acesta a
intrat ilegal în România, la data
de 17 mai 2006, prin P.T.F. Aeroport
Internațional „Henri Coandă", sub identitatea falsă B.Y. Din verificările
efectuate a rezultat că cetățeanul turc a mai
intrat în România, sub
încă două identități false, și anume, de G.H.
și G.S.
Din adresa
din data de 31 mai 2006, emisă de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța, rezultă că identitatea reală a cetățeanului turc este C.T., născut la data de 15
aprilie 1972, în localitatea Yumurtalik.
Se mai
precizează că acesta s-a folosit în repetate rânduri, în mod fraudulos, de
identitatea cetățenilor G.S., născut la 20 iunie 1974 în Yumurtalik și G.H.
născut la 1 martie 1969 în Yumurtalik, în vederea obținerii de pașapoarte,
pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, acesta fiind condamnat la
executarea unui an de închisoare de către Instanța din Adana.
Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din data de 3 august 2006,
înregistrată sub nr. 2694/11-5/2006, a dispus luarea în custodie publică a
numitului C.T., cetățean turc, născut la data de 15 aprilie 1972 în Turcia, pe
o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 3 august 2006, până la data
de 1 septembrie 2006.
Ca urmare a
cererii de acordare a statutului de refugiat a solicitantului C.T.,
înregistrată sub nr. 417 l/din data de 4 august 2006, Oficiul Național pentru
Refugiați a comunicat Autorității pentru Străini, prin adresa nr. 1918204 din
data de 4 august 2006, că solicitantul a primit accesul la procedura de
acordare a statutului de refugiat și se bucură de drepturile prevăzute la art. 14
din O.G. nr. 102/2000, urmând ca ulterior comunicării situației acestuia,
cererea să fie analizată în procedură ordinară sau accelerată.
Susținerea
recurentului, potrivit căreia măsura luării sale în custodie a încetat de drept
ca urmare a faptului că din cuprinsul Rezoluției Procurorului de luare în
custodie, nu rezultă că recurentul-pârât prezintă pericol pentru siguranța
statului sau ordinea publică, apreciind că-i sunt aplicabile dispozițiile art. 93
alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, nu poare fi reținută, având în vedere
că acesta nu a făcut dovada că s-ar afla într-una din situațiile
prevăzute de art. 89 din O.U.G. nr. 194/2002.
Pe de altă parte
însă, dispozițiile art. 93 alin. (7
1
) din O.U.G. nr. 194/2002,
modificată prin Legea nr. 482/2004, prevăd imperativ că fac excepție de la
prevederile alin. (7), situațiile în care, pentru rațiuni de siguranță
națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea străinilor de pe
teritoriul României sau menținerea străinului în custodie publică, până la finalizarea
procedurii pentru acordarea statutului de refugiat.
Or, prin
adresa nr. 1918204 din 4 august 2006, Oficiul Național pentru Refugiați
menționează că cererea de acordare a statutului de refugiat a numitului C.T. va
fi analizată în procedură ordinară sau accelerată, la dosarul cauzei neexistând
nici un înscris care să ateste că procedura pentru acordarea statutului de
refugiat a fost finalizată.
Înalta Curte
constată, însă, că recursul este inadmisibil, față de împrejurarea că
recurentul nu a atacat Rezoluția Procurorului de luare în custodie, în termen
de 5 zile, la Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 93
alin. (8) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004.
În acest context,
recursul împotriva sentinței de prelungire a duratei măsurii de luare în
custodie nu poate fi admisibil.
Recurentul nu a fost
împiedicat prin nici o împrejurare să introducă o plângere în instanță, pentru
a ataca Rezoluția de luare în custodie, nefiindu-i îngrădit dreptul la
examinarea cauzei sale în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de
către o instanță independentă și imparțială, așa cum prevăd dispozițiile art. 21
din Constituția României și ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene, drept instituit prin prevederile art. 6 parag. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la
un tribunal.
Pentru aceste
considerente, Curtea constată că recursul este inadmisibil și în raport cu
dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca
atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de C.T., împotriva sentinței nr. 1716 din 23 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.