ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2918 din 14 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.N., cetățean turc, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini. În motivarea sentinței se reține că reclamantul a solicitat anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 prin care a fost respinsă cererea sa pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România. Instanța de fond a apreciat că în mod corect pârâta a constatat neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor, modificată prin Legea nr. 482/2004, în sensul că străinul prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.N., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind în totală contradicție cu probatoriul de la dosar. Astfel, instanța de fond și-a însușit motivarea pârâtei, bazată pe înscrisuri ce nu au fost niciodată comunicate, invocându-se caracterul lor secret, respectiv informațiile transmise de Serviciul Român de Informații prin adresa nr. 063741 din 8 martie 2006 și Raportul nr. 073546/TC din 13 iunie 2006 întocmit de Comisia constituită la nivelul Autorității pentru Străini.

Totodată, arată recurentul, deși în nota-raport nr. 407611 din 1 februarie 2006 se reține că nu este urmărit penal, instanța interpretează în mod abuziv acest lucru și consemnează în motivarea sentinței că nu s-a dat o soluție de neurmărire. De asemenea, instanța de fond a ignorat împrejurarea că viza de ședere a cetățeanului străin a fost înnoită periodic, la zi, ocazie cu care au fost verificate condițiile legale pentru acordarea acestor prelungiri, inclusiv aceea de a nu prezenta pericol pentru siguranța națională și ordinea publică. În esență, recurentul susține că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât nu i s-au adus la cunoștință motivele respingerii cererii sale de stabilire a domiciliului în România, iar instanța de fond a reținut în mod greșit, fără să existe probe în acest sens, că ar fi cercetat penal în prezent pentru o faptă de dare de mită și o faptă de încălcare a regimului armelor și munițiilor.

În drept motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus rechizitoriul din 12 decembrie 2004 întocmit de Parchetul Național Anticorupție și s-au solicitat Autorității pentru Străini actele care au stat la baza deciziei de respingere a cererii formulate de C.N., de stabilire a domiciliului în România; prin adresa nr. 90872 din 19 iunie 2007 Autoritatea pentru Străini a făcut cunoscut refuzul său de comunicare a acestor acte, invocând caracterul lor de informații secrete de stat și necesitatea prezentării autorizației O.R.N.I.S.S., de către judecători, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: În mod nelegal instanța de fond a validat un act administrativ nemotivat, emis de Autoritatea pentru Străini, ceea ce în teoria actului administrativ nu poate fi acceptat, motivarea fiind de esența acestuia. În speță, pârâta–intimată, prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 nu a comunicat reclamantului motivele respingerii cererii sale, invocând doar un articol de drept, art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, recurentul-reclamant fiind în imposibilitate de a-și formula apărări concrete în acest sens.

Mai mult, autoritatea pârâtă nu a prezentat nici în instanță motivarea actului atacat. Cu toate acestea, pornind de la conținutul articolului menționat, care se referă la obligația străinului de a nu prezenta pericol pentru siguranța națională și ordinea publică, la dosar au fost depuse, de către recurent, probe din care rezultă că până în prezent acesta a beneficiat de prelungiri succesive ale vizei de ședere pe teritoriul României, ocazie cu care comportarea sa a fost practic reevaluată, iar din Rechizitoriul din 12 decembrie 2004 ( fila 20 dosar recurs) a rezultat că recurentul a fost scos de sub urmărire penală și, respectiv, a beneficiat de neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

și, respectiv pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. Față de aceste probe și, în lipsa oricăror indicii despre conținutul informațiilor transmise de Serviciul Român de Informații Autorității pentru Străini, referitor la cetățeanul străin, Înalta Curte nu poate reține ca fiind dovedită afirmația pârâtei privind pericolul prezentat de acesta, în orice proces civil funcționând principiul potrivit căruia, „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” (art. 1169 C. civ.). Pentru considerentele menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, modificându-se în totalitate sentința instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N. împotriva sentinței civile nr. 2918 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea. Anulează măsura dispusă prin adresa nr. 49128/DD/IV din 26 iunie 2006 și obligă pârâta să aprobe stabilirea domiciliului reclamantului în România. Obligă pârâta la 6,5 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2007.