ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3055/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamantul P.O., cetățean turc, a chemat în judecată

pe pârâta Autoritatea pentru Străini solicitând anularea deciziei de respingere

a cererii de stabilire a domiciliului în România și obligarea pârâtei să-i

elibereze documentele ce atestă acest fapt.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că la data de 8 martie 2006 a formulat cerere pentru stabilirea

domiciliului în România, însoțită de toate documentele justificative, conform

O.U.G. nr. 194/2002, însă prin adresa nr. 50214/BF/SIV din 2 august 2006 i s-a

adus la cunoștință că cererea sa a fost respinsă întrucât nu a îndeplinit

condițiile prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. c) și f), respectiv nu a făcut

dovada asigurărilor sociale de sănătate.

Împotriva acestei soluții, reclamantul a

formulat plângere și a solicitat reanalizarea dosarului depus, întrucât a făcut

dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege, iar prin adresa nr.

246004DD/IV din 25 august 2006, pârâta i-a comunicat faptul că în urma

reanalizării dosarului s-a constatat că este asigurat la sistemul național de

asigurări sociale, însă este menținută soluția dată de respingere a cererii de

stabilire a domiciliului sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de

art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002.

Reclamantul a formulat împotriva acestei

din urmă dispoziții plângere la instanță și a susținut că s-a produs o eroare

în luarea deciziei de respingere a cererii sale că nu i s-au comunicat motivele

luării deciziei, că nu a săvârșit nici o faptă de natură penală sau de orice

natură, este căsătorit și are un copil minor și nu a avut niciodată vreo

interdicție de intrare pe teritoriul României.

Prin sentința civilă nr. 4783 din 24 octombrie

2006 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea excepției de

necompetență materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Reclamantul a formulat precizare la

acțiuni prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata daunelor

morale în cuantum de 100.000 Euro pentru prejudiciul adus onoarei, reputației

și prestigiului său.

Prin sentința civilă nr. 505 din 15

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca tardiv

formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre și în

conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002

republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a admis

excepția de tardivitate invocată de pârâta Autoritatea pentru Străini, reținând

faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 7

august 2006 iar sesizarea instanței a avut loc la data de 28 septembrie 2006,

după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul.

În motivarea cererii de recurs a

fost invocată greșita interpretare a instanței de fond dată art. 73 alin. (3)

din ordonanța privind regimul străinilor în România, deoarece în opinia

recurentului sensul acestei dispoziții legale privește posibilitatea străinului

căruia i se soluționează nefavorabil o cerere de stabilire a domiciliului în

România de a formula contestație pe calea contenciosului administrativ și nu de

a formula acțiune la instanța de contencios administrativ.

Pentru a se observa diferențele

între cele două situații s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 82 alin. (1)

și art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

În acest context recurentul a

subliniat că în raport de răspunsul autorității intimate din data de 25 august

2006 (primit la 31 august 2006) la contestația formulată la prima soluție de

respingere a cererii sale, acțiunea în justiție a fost formulată în termenul

legal de 30 de zile.

Prin întâmpinare, intimata

Autoritatea pentru Străini a solicitat menținerea ca legală și temeinică a

sentinței recurate.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

cât și a dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza a I-a C. proc. civ. avându-se în

vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului, pentru cele ce se vor puncta în

continuare.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 28 septembrie 2006 (dosar nr. 32706/3/CA/2006) P.O. a

contestat decizia de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în

România emisă de Autoritatea pentru Străini.

Cu motivarea lipsei dovezilor

privind asigurarea de sănătate, în temeiul art. 70 alin. (1) lit. c) și lit. f)

din O.U.G. nr. 194/2002 modificată și completată, autoritatea competentă a

respins cererea formulată de reclamant la data de 8 martie 2006 pentru

aprobarea stabilirii domiciliului în România, acest răspuns fiind cuprins în

adresa nr. 50214/BF/S.IV din 2 august 2006.

Prin adresa nr. 246004/DD/IV din 25

august 2006 (primită de reclamant la 31 august 2006 conform dovezii existente

la fila 7 verso din dosarul Tribunalului București) Autoritatea pentru Străini

a soluționat contestația formulată împotriva rezolvării datate 2 august 21006

în sensul menținerii soluției de respingere a solicitării făcute pentru

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 73 alin.

(3) din O.U.G. nr. 194/2002 modificată și completată cetățeanul străin poate

contesta pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la

comunicare, decizia de respingere a cererii pentru aprobarea stabilirii

domiciliului în România.

Sensul neechivoc al textului legal,

așa cum rezultă din forma în care este exprimat cât și din economia întregului

act normativ în discuție, este acela că partea interesată poate adresa plângere

prealabilă la emitentul deciziei.

În speță, adresa nr. 246004/DD/IV

din 25 august 2006 are valoarea unei soluții date recursului administrativ

exercitat de reclamant, în termenul de 30 de zile, împotriva deciziei de

respingere a cererii de aprobare a stabilirii domiciliului în România.

Interpretarea abordată de

judecătorul fondului cu privire la art. 73 alin. (3) din ordonanță face inutilă

exercitarea plângerii prealabile, ceea ce nu poate fi acceptat câtă vreme

textul legal nu conține sintagma „la instanța de contencios administrativ” ci

acea „pe calea contenciosului administrativ”, ceea ce presupune fără dubiu

formularea unei plângeri prealabile administrative.

În aceste condiții, având în vedere

că răspunsul autorității intimate a fost emis la 25 august 2006 și comunicat

efectiv recurentului la 31 august 2006, acțiunea înregistrată la instanță la

data de 28 septembrie 2006 și sub imperiul Legii nr. 554/2004 nu este tardiv

formulată, așa cum eronat a apreciat judecătorul fondului.

Ca urmare, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare

instanței specializate a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul P.O.

împotriva sentinței civile nr. 505 din 15 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

iunie 2007.