ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3298/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9

din 4 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.A. împotriva soluției

pronunțată prin referatul nr. 193/VI/4/2002 din 11 martie 2003 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, referitor la procuror G.S., din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

B.A. a formulat plângere

împotriva procurorului G.S. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, omisiunea

sesizării organelor juridice, favorizarea infractorului, fals intelectual și uz

de fals, fiind nemulțumit că procurorul a participat la judecarea cauzei ce a

făcut obiectul dosarului nr. 5834/2000 al Judecătoriei Ploiești, că, în cauză,

procurorul a pus concluzii de condamnare a petentului pentru două infracțiuni

prevăzute de art. 217 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 22 martie

1999, a spart geamurile locuinței părții vătămate B.G. și farurile

autoturismului Renault 25 aparținând părții vătămate I.D.

S-a mai reținut că plângerea

formulată de petiționar a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești care a concluzionat că nu s-au identificat elemente din care să se

desprindă concluzia existenței vreuneia din infracțiunile reclamate și s-a

propus clasarea plângerii.

Soluția a fost comunicată

petentului, iar acesta nu a formulat plângere împotriva referatului prin care a

fost rezolvată lucrarea, împrejurare în raport de care instanța de fond a

respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței atacate,

și rejudecarea plângerii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

din

C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la instanță rezoluțiile și

ordonanțele de trimitere în judecată date de procuror, după parcurgerea unor

proceduri stabilite în art. 275 – art. 278 din același cod.

Textele de lege menționate

impun printre altele, ca înainte de sesizarea instanței competente, persoana

vătămată să se adreseze procurorului ierarhic superior cu plângere într-un anumit

termen și numai după respingerea plângerii sau insoluționarea acesteia în

termen de 20 de zile, aceasta se poate adresa instanței de judecată.

În speță, instanța de fond a

reținut în mod corect că procurorul nu a dat o rezoluție sau ordonanță care să

fie susceptibilă de a fi atacată potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,

iar petiționarul nu a formulat plângere împotriva referatului întocmit, astfel

că sentința pronunțată este temeinică și legală.

C

a atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 4 martie

2005 a Curții de Apel Ploiești.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.