ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3298/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 4 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.A. împotriva soluției pronunțată prin referatul nr. 193/VI/4/2002 din 11 martie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, referitor la procuror G.S., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: B.A. a formulat plângere împotriva procurorului G.S.

pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, omisiunea sesizării organelor juridice, favorizarea infractorului, fals intelectual și uz de fals, fiind nemulțumit că procurorul a participat la judecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 5834/2000 al Judecătoriei Ploiești, că, în cauză, procurorul a pus concluzii de condamnare a petentului pentru două infracțiuni prevăzute de art. 217 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 22 martie 1999, a spart geamurile locuinței părții vătămate B.G. și farurile autoturismului Renault 25 aparținând părții vătămate I.D. S-a mai reținut că plângerea formulată de petiționar a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care a concluzionat că nu s-au identificat elemente din care să se desprindă concluzia existenței vreuneia din infracțiunile reclamate și s-a propus clasarea plângerii.

Soluția a fost comunicată petentului, iar acesta nu a formulat plângere împotriva referatului prin care a fost rezolvată lucrarea, împrejurare în raport de care instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței atacate, și rejudecarea plângerii. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 din C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la instanță rezoluțiile și ordonanțele de trimitere în judecată date de procuror, după parcurgerea unor proceduri stabilite în art. 275 – art. 278 din același cod. Textele de lege menționate impun printre altele, ca înainte de sesizarea instanței competente, persoana vătămată să se adreseze procurorului ierarhic superior cu plângere într-un anumit termen și numai după respingerea plângerii sau insoluționarea acesteia în termen de 20 de zile, aceasta se poate adresa instanței de judecată.

În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că procurorul nu a dat o rezoluție sau ordonanță care să fie susceptibilă de a fi atacată potrivit art. 278 1 C. proc. pen., iar petiționarul nu a formulat plângere împotriva referatului întocmit, astfel că sentința pronunțată este temeinică și legală. C a atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.