ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5470/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 9/P/2005 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei-făptuitoare I.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău pentru infracțiunile de favorizare a infractorului, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și sustragere și distrugere de înscrisuri, constatându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Petentul R.O. a atacat potrivit art. 278 C. proc. pen., această soluție de neurmărire penală iar prin rezoluția nr. 439/II/2/2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești; plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată.

În fapt, petentul a susținut că intimata și-a exercitat abuziv atribuțiile în soluționarea dosarului de urmărire penală nr. 4656/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, dispunând în mod nelegal scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.P., cu toate că din mijloacele de probă administrate rezultă vinovăția acestuia, neadministrând toate mijloacele de probă necesare și utile soluționării cauzei sau procedând la o interpretare greșită a celor deja administrate. Împotriva rezoluțiilor procurorului petiționarul R.O.

a formulat plângere, care a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 21 iunie 2005. Prin sentința penală nr. 28 din 19 mai 2006 această instanță a respins plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 9/P/2005 din 26 ianuarie 2005 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe intimata Iepure Camelia și a rezoluției nr. 439/II/2/2005 din 17 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul. Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat sub nici o formă susținerile petentului, astfel încât Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică respingând plângerea formulată de petiționar și menținând rezoluțiile atacate, dat fiind că în cauză faptele penale reclamate, ca fiind săvârșite de intimata Iepure Camelia nu există. În consecință, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva sentinței penale nr. 28 din 19 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2006.