ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5646/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5646/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 49 din 18 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins,
ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva
rezoluțiilor nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 și nr. 1025/II/2 mai 2006
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea acestei
sentințe se reține că, petenta a înțeles să conteste
soluțiile de neînceperea urmăririi penale, date de procurorii din
cadrul parchetului Curții de Apel Ploiești, nr. 36/P/2006 și nr.
1025/II/2/2006.
Petenta în cadrul procedurii
prevăzută de art. 278
1
C. proc. pen., a mai arătat în
motivarea plângerii sale că se adresează direct împotriva prim
procurorului T.L., care cu rea – credință a săvârșit fapte
penale, de abuz și grave neglijențe și a dat naștere la
dosare paralele, aflate pe rol la instanțe diferite și că
rezoluția de respingere a plângerii sale ca neîntemeiată cu nr. 1025/II/2/2
mai 2006 este superficială, nelegală, netemeinică și
contrară legii.
În cursul dezbaterilor ce au
avut loc în ședința publică din data de 12 iulie 2006, petenta a
mai susținut că este nemulțumită de cele două
rezoluții de netrimitere în judecată a intimaților T.L., prim
procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, G.M., N.D. și
M.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova,
întrucât aceștia, prin modul în care au soluționat plângerile sale
penale în mai multe dosare, au săvârșit infracțiunile pe care
le-a reclamat și anume abuz în serviciu, neglijență în serviciu,
fals intelectual, uz de fals, asociere în vederea săvârșirii de
infracțiuni și înșelăciune, întrucât cu toții s-au
asociat și au denaturat probele administrate, aducând astfel grave
prejudicii petentei prin soluțiile nelegale dispuse în cauzele pe care
le-au instrumentat.
În final, petenta a
solicitat desființarea celor două rezoluții atacate și
trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,
în vederea refacerii cercetărilor cu privire la cei patru învinuiți
pentru infracțiunile invocate în plângerea penală inițială.
Plângerea formulată de
petenta C.M. potrivit art. 278
1
C. proc. pen., este nefondată.
Prin rezoluția nr. 36/P/2006
din 12 aprilie 2006 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de procurorii T.L., G.M., N.D. și M.G. pentru nici
una din infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1), art. 291, art.
288 alin. (2), art. 246, art. 247 raportat la art. 248
1
, art. 215 alin.
(1) și (2) și art. 323 C. pen., deoarece faptele nu există.
În motivarea rezoluției
s-a arătat că procurorii G.M., N.D. și M.G. au fost
investiți cu instrumentarea dosarelor penale nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005
și nr. 547/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar
procurorul T.L., în calitate de prim procuror al parchetului a respins plângerile
formulate de petenta C.M. împotriva modului de soluționare a celor trei
dosare penale.
Din cercetările
efectuate a rezultat că procurorii învinuiți nu s-au asociat în nici
un mod și nici nu s-au pus de acord cum să soluționeze cele trei
dosare penale sau alte cauze în care figurează ca petentă sau cu
altă calitate numita C.M. și că cu toții și-au
îndeplinit obligațiile de serviciu, neîngrădind drepturile nici unei
persoane.
S-a mai arătat că,
prin actele administrate în cele trei cauze penale nu a fost denaturată
realitatea, iar soluțiile dispuse sunt apreciate ca legale și
temeinice, una din ele, cea dispusă în dosarul nr. 474/P/2005
rămânând definitivă prin hotărârile instanțelor de
judecată.
De asemenea, s-a mai
arătat că nici infracțiunea de înșelăciune
prevăzută de art. 215 C. pen. nu există, deoarece procurorii nu
au indus-o în eroare pe C.M., nu au obținut de la aceasta nici un bun sau
un folos material.
S-a mai arătat că,
împotriva soluțiilor dispuse de procuror în cele trei dosare, C.M. a
formulat plângere la instanța de judecată, conform art. 278
1
C. proc. pen., fiind constituite la Tribunalul Prahova dosarele nr. 1470/2006, nr.
719/2006 și nr. 7366/2005.
Prin rezoluția nr. 1025/II/2/2006,
plângerea petentei C.M. împotriva rezoluției nr. 36/P/2006 a fost
respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești, arătându-se că actele
pregătitoare efectuate în cauză au stabilit că procurorii G.M.,
N.D. și M.G. au soluționat dosarele penale ce le-au fost repartizate
conform convingerii pe care și-au făcut-o în urma administrării
probelor și că T.L., în calitate de prim procuror al Parchetului de
pe lângă Tribunalul Prahova a respins plângerile formulate împotriva
acestor soluții, considerând că ele sunt temeinice și legale.
Petenta,
nemulțumită de această sentință penală, în
termenul legal, a declarat recursul penal de față. Se cere ca prin
admiterea acestuia, să se desființeze sentința penală nr. 49
din 18 iulie 2006 și apoi să i se admită plângerea sa, să
se desființeze cele două rezoluții nr. 36/ P din 12 aprilie 2006
și nr. 1025/II/2 din 2 mai 2006, ambele ale Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești și astfel să se retrimită dosarul
la același parchet, pentru verificări reale și nu superficiale
sau chiar de loc, după cum s-a procedat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele
dosarului parchetului, acte premergătoare, întocmite ca urmare a plângerii
formulate de către petiționara C.M. împotriva rezoluțiilor nr. 36/
P din 12 aprilie 2006 și nr. 1025/II/2 mai 2006 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Ploiești se constată următoarele:
Petiționara a avut
unele litigii în cursul anului 2005 unele persoane, printre care D.S., G.T.D.,
G.A.M., E.D., D.M., B.G. și H.I. și care litigii s-au soluționat
de intimații din cauza de față în cadrul dosarelor Parchetului
de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005 și nr. 547/P/2005.
Se mai reține că
în dosarul nr. 586/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
prin rezoluția din 15 noiembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea
urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 208
– art. 209 alin. (1) lit. a), g) și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.,
chiar și față de petiționară.
Restul rezoluțiilor se
constată că, petiționara nu le-a atacat cu plângere potrivit art.
278
1
C. proc. pen., cum ar fi putut s-o facă (ne referim la
dosarul nr. 474/P/2005 și nr. 547/P72005).
În aceste condiții, se
evidențiază fără nici un dubiu că, plângerea
petiționarei din cauza de față, nu are nici un temei de fapt
și ca atare sentința atacată nr. 49 din 18 iulie 2006 a
Curții de Apel Ploiești, ca de altfel și actele
premergătoare ale procurorilor fiind legale, vor fi menținute.
Petiționara a fost
cercetată penal și nedovedindu-se împotriva sa, vreo
vinovăție nu s-a început urmărirea împotriva ei, pentru
infracțiunea de furt și violare de domiciliu.
În consecință, nu
se poate reține vreo „superficialitate” sau „neverificare” din partea
parchetului, după cum pretinde petiționara recurentă.
Față de cele
analizate, justificat și legal, a reținut instanța de fond, prin
sentința penală nr. 49 din 18 iulie 2006 ce face obiectul recursului
de față că, petiționara nu a fost prejudiciată în nici
un mod de către procurorii intimați T.L., G.M., N.D. și M.G., că
aceștia nu au avut nici o înțelegere frauduloasă împotriva ei soluționându-i
plângerile prin respectarea realității situațiilor de fapt.
Ca atare, recursul declarat
va fi respins, ca nefondat și menținută sentința
penală nr. 49din 18 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția
penală, ca temeinică și legală, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și
dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 49
din 18 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.
Obligă recurenta
petiționară să plătească statului suma de 100 lei
cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 29 septembrie 2006.