ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5646/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 18 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluțiilor nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 și nr. 1025/II/2 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În motivarea acestei sentințe se reține că, petenta a înțeles să conteste soluțiile de neînceperea urmăririi penale, date de procurorii din cadrul parchetului Curții de Apel Ploiești, nr. 36/P/2006 și nr. 1025/II/2/2006. Petenta în cadrul procedurii prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., a mai arătat în motivarea plângerii sale că se adresează direct împotriva prim procurorului T.L., care cu rea – credință a săvârșit fapte penale, de abuz și grave neglijențe și a dat naștere la dosare paralele, aflate pe rol la instanțe diferite și că rezoluția de respingere a plângerii sale ca neîntemeiată cu nr. 1025/II/2/2 mai 2006 este superficială, nelegală, netemeinică și contrară legii. În cursul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 12 iulie 2006, petenta a mai susținut că este nemulțumită de cele două rezoluții de netrimitere în judecată a intimaților T.L., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, G.M., N.D.

și M.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, întrucât aceștia, prin modul în care au soluționat plângerile sale penale în mai multe dosare, au săvârșit infracțiunile pe care le-a reclamat și anume abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune, întrucât cu toții s-au asociat și au denaturat probele administrate, aducând astfel grave prejudicii petentei prin soluțiile nelegale dispuse în cauzele pe care le-au instrumentat. În final, petenta a solicitat desființarea celor două rezoluții atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea refacerii cercetărilor cu privire la cei patru învinuiți pentru infracțiunile invocate în plângerea penală inițială.

Plângerea formulată de petenta C.M. potrivit art. 278 1 C. proc. pen., este nefondată. Prin rezoluția nr. 36/P/2006 din 12 aprilie 2006 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii T.L., G.M., N.D. și M.G. pentru nici una din infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1), art. 291, art. 288 alin. (2), art. 246, art. 247 raportat la art. 248 1 , art. 215 alin. (1) și (2) și art. 323 C. pen., deoarece faptele nu există. În motivarea rezoluției s-a arătat că procurorii G.M., N.D. și M.G. au fost investiți cu instrumentarea dosarelor penale nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005 și nr. 547/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar procurorul T.L., în calitate de prim procuror al parchetului a respins plângerile formulate de petenta C.M.

împotriva modului de soluționare a celor trei dosare penale. Din cercetările efectuate a rezultat că procurorii învinuiți nu s-au asociat în nici un mod și nici nu s-au pus de acord cum să soluționeze cele trei dosare penale sau alte cauze în care figurează ca petentă sau cu altă calitate numita C.M. și că cu toții și-au îndeplinit obligațiile de serviciu, neîngrădind drepturile nici unei persoane. S-a mai arătat că, prin actele administrate în cele trei cauze penale nu a fost denaturată realitatea, iar soluțiile dispuse sunt apreciate ca legale și temeinice, una din ele, cea dispusă în dosarul nr. 474/P/2005 rămânând definitivă prin hotărârile instanțelor de judecată. De asemenea, s-a mai arătat că nici infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

nu există, deoarece procurorii nu au indus-o în eroare pe C.M., nu au obținut de la aceasta nici un bun sau un folos material. S-a mai arătat că, împotriva soluțiilor dispuse de procuror în cele trei dosare, C.M. a formulat plângere la instanța de judecată, conform art. 278 1 C. proc. pen., fiind constituite la Tribunalul Prahova dosarele nr. 1470/2006, nr. 719/2006 și nr. 7366/2005. Prin rezoluția nr. 1025/II/2/2006, plângerea petentei C.M. împotriva rezoluției nr. 36/P/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, arătându-se că actele pregătitoare efectuate în cauză au stabilit că procurorii G.M., N.D. și M.G.

au soluționat dosarele penale ce le-au fost repartizate conform convingerii pe care și-au făcut-o în urma administrării probelor și că T.L., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a respins plângerile formulate împotriva acestor soluții, considerând că ele sunt temeinice și legale. Petenta, nemulțumită de această sentință penală, în termenul legal, a declarat recursul penal de față. Se cere ca prin admiterea acestuia, să se desființeze sentința penală nr. 49 din 18 iulie 2006 și apoi să i se admită plângerea sa, să se desființeze cele două rezoluții nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 și nr. 1025/II/2 din 2 mai 2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și astfel să se retrimită dosarul la același parchet, pentru verificări reale și nu superficiale sau chiar de loc, după cum s-a procedat.

Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului parchetului, acte premergătoare, întocmite ca urmare a plângerii formulate de către petiționara C.M. împotriva rezoluțiilor nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 și nr. 1025/II/2 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești se constată următoarele: Petiționara a avut unele litigii în cursul anului 2005 unele persoane, printre care D.S., G.T.D., G.A.M., E.D., D.M., B.G. și H.I. și care litigii s-au soluționat de intimații din cauza de față în cadrul dosarelor Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005 și nr. 547/P/2005. Se mai reține că în dosarul nr. 586/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova prin rezoluția din 15 noiembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., chiar și față de petiționară.

Restul rezoluțiilor se constată că, petiționara nu le-a atacat cu plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen., cum ar fi putut s-o facă (ne referim la dosarul nr. 474/P/2005 și nr. 547/P72005). În aceste condiții, se evidențiază fără nici un dubiu că, plângerea petiționarei din cauza de față, nu are nici un temei de fapt și ca atare sentința atacată nr. 49 din 18 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, ca de altfel și actele premergătoare ale procurorilor fiind legale, vor fi menținute. Petiționara a fost cercetată penal și nedovedindu-se împotriva sa, vreo vinovăție nu s-a început urmărirea împotriva ei, pentru infracțiunea de furt și violare de domiciliu. În consecință, nu se poate reține vreo „superficialitate” sau „neverificare” din partea parchetului, după cum pretinde petiționara recurentă.

Față de cele analizate, justificat și legal, a reținut instanța de fond, prin sentința penală nr. 49 din 18 iulie 2006 ce face obiectul recursului de față că, petiționara nu a fost prejudiciată în nici un mod de către procurorii intimați T.L., G.M., N.D. și M.G., că aceștia nu au avut nici o înțelegere frauduloasă împotriva ei soluționându-i plângerile prin respectarea realității situațiilor de fapt. Ca atare, recursul declarat va fi respins, ca nefondat și menținută sentința penală nr. 49din 18 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, ca temeinică și legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2006.