ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 15 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. a), a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta C.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 17 ianuarie 2006 dată în dosarul nr. 201/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A fost menținută soluția de neurmărire penală față de C.I.T., judecător la Tribunalul Prahova pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există. Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 201/P/2005 din 23 noiembrie 2005, petenta C.M.

a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești începerea urmăririi penale față de I.C.T., judecător la Tribunalul Prahova, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. În esență, s-a susținut că în calitate de președinte al completului de judecată, repartizându-i-se spre soluționare dosarul penal nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova, având ca obiect plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluției date de procuror în dosarul nr. 474/P/2005 al Parchetului de pe lângă același tribunal, exercitându-și abuziv funcția, cu rea credință, aceasta a îndeplinit defectuos procedura de fixare a unor termene de judecată și a respins mai multe cereri formulate de petenta, parte vătămată, utile pentru aflarea adevărului, inclusiv atașarea dosarelor de urmărire penală în care s-au emis rezoluțiile atacate.

Separat de aceasta cu intenție și premeditare prin modul de conducere a dezbaterilor judecătorești și atitudinea nedemnă adoptată pe parcursul procesului, inclusiv la pronunțarea asupra cererii de recuzare formulată împotriva acesteia, judecătoarea ar fi încălcat obligațiile stabilite prin codul deontologic, motiv pentru care a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii. Față de prevederile art. 224 C. proc. pen., apreciind că se impune efectuarea unor acte premergătoare, procurorul sesizat a procedat la strângerea unor date necesare începerii urmăririi penale și stabilirii dacă rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, arătate în art. 10. Ca urmare, s-a procedat la verificarea, în limitele competenței, a actelor procedurale criticate de petentă, efectuate în dosarul penal nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova, atașându-se în cauză în xerocopie plângerea formulată de petentă conform art. 278 1 C. proc.

pen., împotriva soluției procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr. 494/P/2005 și nr. 2949/II/2005, ordonanța din 25 mai 2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) și alin. (2 1 ) C. pen., art. 208 și 209 lit. a), art. 217 și 218 C. pen., față de D.M., G.A.M., B.G. și H.I. și declinarea competenței de soluționare a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., privind pe executorul judecătoresc D.V.M. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina. S-au reținut, de asemenea, ca pertinente pentru verificarea dispozițiilor art. 228 C. proc.

pen., xerocopii de pe încheierile de ședință din datele de 1 noiembrie 2005, 8 noiembrie 2005 și 15 noiembrie 2005, cererea de abținere formulată de petentă, sentința penală nr. 592 din 22 noiembrie 2005, pronunțate în dosarul penal nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova, precum și recursul declarat împotriva acestora, înregistrat la 6 decembrie 2005. Pe baza cercetărilor efectuate prin rezoluția din 17 ianuarie 2005 dată în dosarul nr. 201/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.I.C., judecător la Tribunalul Prahova pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constatând că fapta nu există.

S-a motivat că din verificarea actelor dosarului nr. 7366/2005 a rezultat că judecătorul și-a desfășurat activitatea cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, nefiind încălcate în vreun mod drepturile procesuale ale părților. Totodată, s-a arătat că judecătorul în cauză a pronunțat sentința penală nr. 592 din 22 noiembrie 2005 pe baza convingerilor sale formate, ca urmare a interpretărilor probelor administrate, iar la dosarul instanței a fost atașat dosarul parchetului a cărui soluție s-a constatat de petenta M.C. Această soluție a fost atacată în condițiile art. 278 C. proc. pen., de către petentă. Examinând plângerea formulată prin Rezoluția nr. 255/II/2/2006 din 27 ianuarie 2006 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror în dosarul penal nr. 201/P/2005, dispunând respingerea ca neîntemeiată.

S-a motivat că faptele invocate de contestatoare, respectiv stabilirea abuzivă a termenelor de judecată, respingerea cererii sale de amânare a procesului și atașării unui dosar, nu se înscriu în latura obiectivă a vreunei fapte penale, fiind obiecțiuni ce pot constitui doar motive de recurs. Pe de altă parte, conduita în timpul judecății poate face obiectul unor abateri disciplinare, pentru care petiționara a menționat că deja a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii. Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenta C.M.

a solicitat desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 201/P/2005, privind pe T.I.C., judecător la Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și administrării probelor concludente pentru stabilirea existenței faptelor și vinovăției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals, uz de fals și favorizarea infractorului. În motivarea plângerii petenta a arătat că soluțiile adoptate de parchet sunt netemeinice și nelegale întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 222 și 260 C. proc. pen., neefectuându-se actele premergătoare necesare începerii urmăririi penale, respectiv luarea declarațiilor persoanei învinuite și părții vătămate.

S-a motivat că procurorul s-a limitat exclusiv la verificarea dosarului nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova, soluționat de judecătorul respectiv, făcând aprecieri care exced competenței sale, cu încălcarea dreptului la apărare, petenta nefiind citată pentru a indica probele necesare aflării adevărului, astfel cum a solicitat prin sesizarea formulată. În fine, nu s-au menționat nici probele care au stat la baza emiterii rezoluțiilor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, procurorul având o poziție partinică și plină de superficialitate, cu consecința exonerării judecătoarei de răspundere penală, prin faptele comise aceasta i-ar fi produs grave prejudicii materiale, fizice și morale.

Ca atare, s-ar impune desființarea acestora și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea unei cercetări legale, în cadrul căreia să se ia declarații persoanelor implicate și să se administreze probatorii cu martori și înscrisuri, respectiv copie de pe notele grefierului de ședință și transcrierea înregistrării ședinței de judecată prin care s-ar demonstra exercitarea abuzivă a funcției de către judecător și prejudiciile grave produse. Instanța de fond a apreciat că rezoluțiile de neînceperea urmăririi penale date în dosarul nr. 2001/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sunt temeinice și conforme legislației ce reglementează răspunderea penală sau disciplinară a judecătorilor pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin Legea nr. 303&2004,pe parcursul judecății cauzelor repartizate.

Din cuprinsul plângerii formulate de petentă rezultă punerea în discuție a exercitării funcției de judecător, în calitate de președinte al completului de judecată în dosarul penal nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova repartizat spre soluționare conform legii în legătură cu obligarea dispozițiilor procedurale referitoare la stabilirea termenelor în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., în aprecierea pertinentei ori concludentei admiterii cererii de administrare a unei probe. Procurorul a verificat în cadrul actelor premergătoare, consemnările din încheierile de ședință și hotărârea adoptată în raport de obiectul cauzei și a ajuns la concluzia că măsurile dispuse de I.C.T., ca și soluția adoptată prin sentința penală nr. 592 din 22 noiembrie 2005 sunt rezultatul convingerii intime privind modul de administrare a probelor, aprecierea și interpretarea lor, fiind motivate cu respectarea dispozițiilor art. 62 și urm. și art. 327 C. proc.

pen. Judecând plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției 494/P/2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) și alin. (2 1 ) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., art. 217 și art. 218 față de D.M., G.A.M., B.G. și H.I., intimata s-a conformat dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și art. 12, C. proc. pen., atașând dosarele de urmărire penală necesare verificării rezoluției contestate și stabilind termenele de judecată pentru finalizarea procesului în perioada dirimantă de 20 zile.

Așa cum s-a apreciat, prin rezoluțiile atacate, în lipsa unor date concrete privind reaua credință a judecătorului în conducerea dezbaterilor, examinarea hotărârii adoptate în cauză nu se poate face decât în calea de atac a recursului de către instanța de control judiciar, sesizată cu recurs de petenta la 6 decembrie 2005. S-a mai motivat că atâta timp cat judecătorul nu a fost acuzat de săvârșirea unei fapte penale, cu descrierea în concret a activității infracționale, conduita magistratului pe parcursul judecării cauzei, pretinsă a fi contrară Codului deontologic, poate face obiectul numai al unei proceduri disciplinare de competența Consiliului Superior al Magistraturii în condițiile art. 98 și prevederile Legii nr. 303/2004 de care petenta a menționat că a uzitat.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal a declarat recurs petenta care a criticat-o, ca netemeinică și nelegală, susținând în esență următoarele: - instanța de judecată nu putea verifica și aprecia legalitatea rezoluțiilor în lipsa dosarului nr,.474/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova; - dacă s-ar fi atașat dosarul nr. 474/2005 se putea constata că acesta a devenit dosarul nr. 586/P/2005 și este pe rolul Judecătoriei Câmpina și nu ar mai fi fost obligată la plata cheltuielilor judiciare; - prin sentința recurată nu se fac referiri la plângerea inițială și soluția parchetului; - sentința este nelegală și se impune casarea ei și admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor față de magistratul I.C.T.

Recursul este nefondat. Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de fond a verificat toate aspectele invocate în plângerea formulată de petenta C.M. împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale față de judecătorul I.C.T. S-a motivat corect că în lipsa unor date concrete privind reaua credință a judecătoarei, în conducerea dezbaterilor, soluția dată, în cauza pe care a judecat-o, nu poate fi cenzurată decât de instanța de recurs. Pe de altă parte cât timp petenta nu a acuzat-o pe judecătoare de săvârșirea unei fapte penale, cu descrierea în concret a activității infracționale desfășurate, ea nu poate fi urmărită penal. În timpul judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova Ordonanța nr. 474/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a fost infirmată prin rezoluția nr. 2949/II/2/2005 din 22 septembrie 2005 a primului procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Față de această soluție de infirmare a ordonanței de neînceperea urmăririi penale, judecătorul a considerat că plângerea este neîntemeiată și a respins-o ca atare. Soluția pronunțată prin sentința penală nr. 512 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova este legală date fiind dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Astfel, potrivit acestui text de lege, plângerea se poate face împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, iar potrivit art. 278 1 alin. (1) în cazul respingerii plângerii de către procuror conform art. 275 – art. 278 C. pen., persoana vătămată se poate adresa cu plângere în 20 zile instanței de judecată.

Din moment ce în cursul judecății plângerii formulată împotriva ordonanței prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale s-a constatat că soluția a fost infirmată instanța nu putea să adopte o altă soluție decât a aceea de respingere a plângerii. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 13 din 15 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2006.