ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 13 din 15 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală, în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit.

a), a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petenta C.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

din 17 ianuarie 2006 dată în dosarul nr. 201/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost menținută

soluția de neurmărire penală față de C.I.T.,

judecător la Tribunalul Prahova pentru infracțiunea de abuz în

serviciu  contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.,

deoarece fapta nu există.

Pentru a pronunța

această hotărâre a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată sub nr. 201/P/2005 din 23 noiembrie 2005, petenta C.M. a

solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești începerea

urmăririi penale față de I.C.T., judecător la Tribunalul

Prahova, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

În esență, s-a

susținut că în calitate de președinte al completului de

judecată, repartizându-i-se spre soluționare dosarul penal nr. 7366/2005

al Tribunalului Prahova, având ca obiect plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva soluției

date de procuror în dosarul nr. 474/P/2005 al Parchetului de pe lângă

același tribunal, exercitându-și abuziv funcția, cu rea

credință, aceasta a îndeplinit defectuos procedura de fixare a unor

termene de judecată și a respins mai multe cereri formulate de

petenta, parte vătămată, utile pentru aflarea adevărului,

inclusiv atașarea dosarelor de urmărire penală în care s-au emis

rezoluțiile atacate.

Separat de aceasta cu

intenție și premeditare prin modul de conducere a dezbaterilor

judecătorești și atitudinea nedemnă adoptată pe

parcursul procesului, inclusiv la pronunțarea asupra cererii de recuzare

formulată împotriva acesteia, judecătoarea ar fi încălcat

obligațiile stabilite prin codul deontologic, motiv pentru care a sesizat

Consiliul Superior al Magistraturii.

Față de

prevederile art. 224 C. proc. pen., apreciind că se impune efectuarea unor

acte premergătoare, procurorul sesizat a procedat la strângerea unor date

necesare începerii urmăririi penale și stabilirii dacă

rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale, arătate în art. 10.

Ca urmare, s-a procedat la

verificarea, în limitele competenței, a actelor procedurale criticate de

petentă, efectuate în dosarul penal nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova,

atașându-se în cauză în xerocopie plângerea formulată de

petentă conform art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

soluției procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în

dosarul nr. 494/P/2005 și nr. 2949/II/2005, ordonanța din 25 mai 2005

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

) C. pen.,

art. 208 și 209 lit. a), art. 217 și 218 C. pen., față de D.M.,

G.A.M., B.G. și H.I. și declinarea competenței de

soluționare a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

privind pe executorul judecătoresc D.V.M. în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Câmpina.

S-au reținut, de

asemenea, ca pertinente pentru verificarea dispozițiilor art. 228 C. proc.

pen., xerocopii de pe încheierile de ședință din datele de 1

noiembrie 2005, 8 noiembrie 2005 și 15 noiembrie 2005, cererea de

abținere formulată de petentă, sentința penală nr. 592

din 22 noiembrie 2005, pronunțate în dosarul penal nr. 7366/2005 al

Tribunalului Prahova, precum și recursul declarat împotriva acestora,

înregistrat la 6 decembrie 2005.

Pe baza cercetărilor

efectuate prin rezoluția din 17 ianuarie 2005 dată în dosarul nr. 201/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale față de T.I.C., judecător la

Tribunalul Prahova pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constatând că

fapta nu există.

S-a motivat că din

verificarea actelor dosarului nr. 7366/2005 a rezultat că judecătorul

și-a desfășurat activitatea cu respectarea prevederilor Codului

de procedură penală, nefiind încălcate în vreun mod drepturile

procesuale ale părților.

Totodată, s-a

arătat că judecătorul în cauză a pronunțat

sentința penală nr. 592 din 22 noiembrie 2005 pe baza convingerilor

sale formate, ca urmare a interpretărilor probelor administrate, iar la

dosarul instanței a fost atașat dosarul parchetului a cărui

soluție s-a constatat de petenta M.C.

Această soluție a

fost atacată în condițiile art. 278 C. proc. pen., de către

petentă.

Examinând plângerea

formulată prin Rezoluția nr. 255/II/2/2006 din 27 ianuarie 2006

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de

procuror în dosarul penal nr. 201/P/2005, dispunând respingerea ca

neîntemeiată.

S-a motivat că faptele

invocate de contestatoare, respectiv stabilirea abuzivă a termenelor de

judecată, respingerea cererii sale de amânare a procesului și

atașării unui dosar, nu se înscriu în latura obiectivă a vreunei

fapte penale, fiind obiecțiuni ce pot constitui doar motive de recurs.

Pe de altă parte,

conduita în timpul judecății poate face obiectul unor abateri

disciplinare, pentru care petiționara a menționat că deja a

sesizat Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

petenta C.M. a solicitat desființarea rezoluțiilor de neîncepere a

urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, în dosarul nr. 201/P/2005, privind pe T.I.C., judecător la

Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale și administrării probelor concludente pentru

stabilirea existenței faptelor și vinovăției sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu,

neglijență în serviciu, fals, uz de fals și favorizarea

infractorului.

În motivarea plângerii

petenta a arătat că soluțiile adoptate de parchet sunt

netemeinice și nelegale întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art.

222 și 260 C. proc. pen., neefectuându-se actele premergătoare

necesare începerii urmăririi penale, respectiv luarea declarațiilor

persoanei învinuite și părții vătămate.

S-a motivat că

procurorul s-a limitat exclusiv la verificarea dosarului nr. 7366/2005 al

Tribunalului Prahova, soluționat de judecătorul respectiv,

făcând aprecieri care exced competenței sale, cu încălcarea

dreptului la apărare, petenta nefiind citată pentru a indica probele

necesare aflării adevărului, astfel cum a solicitat prin sesizarea

formulată.

În fine, nu s-au

menționat nici probele care au stat la baza emiterii rezoluțiilor

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, procurorul având o

poziție partinică și plină de superficialitate, cu

consecința exonerării judecătoarei de răspundere

penală, prin faptele comise aceasta i-ar fi produs grave prejudicii

materiale, fizice și morale.

Ca atare, s-ar impune

desființarea acestora și trimiterea cauzei la parchet pentru

efectuarea unei cercetări legale, în cadrul căreia să se ia

declarații persoanelor implicate și să se administreze

probatorii cu martori și înscrisuri, respectiv copie de pe notele

grefierului de ședință și transcrierea înregistrării

ședinței de judecată prin care s-ar demonstra exercitarea

abuzivă a funcției de către judecător și prejudiciile

grave produse.

Instanța de fond a

apreciat că rezoluțiile de neînceperea urmăririi penale date în

dosarul nr. 2001/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești sunt temeinice și conforme legislației ce

reglementează răspunderea penală sau disciplinară a

judecătorilor pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin Legea nr.

303&2004,pe parcursul judecății cauzelor repartizate.

Din cuprinsul plângerii

formulate de petentă rezultă punerea în discuție a

exercitării funcției de judecător, în calitate de

președinte al completului de judecată în dosarul penal nr. 7366/2005

al Tribunalului Prahova repartizat spre soluționare conform legii în

legătură cu obligarea dispozițiilor procedurale referitoare la

stabilirea termenelor în procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., în aprecierea pertinentei ori concludentei admiterii cererii de

administrare a unei probe.

Procurorul a verificat în

cadrul actelor premergătoare, consemnările din încheierile de

ședință și hotărârea adoptată în raport de

obiectul cauzei și a ajuns la concluzia că măsurile dispuse de I.C.T.,

ca și soluția adoptată prin sentința penală nr. 592

din 22 noiembrie 2005 sunt rezultatul convingerii intime privind modul de

administrare a probelor, aprecierea și interpretarea lor, fiind motivate

cu respectarea dispozițiilor art. 62 și urm. și art. 327 C.

proc. pen.

Judecând plângerea

formulată de petenta împotriva rezoluției 494/P/2005 prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

) C. pen., art. 208 – art. 209

lit. a) C. pen., art. 217 și art. 218 față de D.M., G.A.M., B.G.

și H.I., intimata s-a conformat dispozițiilor art. 278

1

alin.

(7) și art. 12, C. proc. pen., atașând dosarele de urmărire

penală necesare verificării rezoluției contestate și

stabilind termenele de judecată pentru finalizarea procesului în perioada

dirimantă de 20 zile.

Așa cum s-a apreciat,

prin rezoluțiile atacate, în lipsa unor date concrete privind reaua

credință a judecătorului în conducerea dezbaterilor, examinarea

hotărârii adoptate în cauză nu se poate face decât în calea de atac a

recursului de către instanța de control judiciar, sesizată cu

recurs de petenta la 6 decembrie 2005.

S-a mai motivat că

atâta timp cat judecătorul nu a fost acuzat de săvârșirea unei

fapte penale, cu descrierea în concret a activității

infracționale, conduita magistratului pe parcursul judecării cauzei,

pretinsă a fi contrară Codului deontologic, poate face obiectul numai

al unei proceduri disciplinare de competența Consiliului Superior al

Magistraturii în condițiile art. 98 și prevederile Legii nr. 303/2004

de care petenta a menționat că a uzitat.

Împotriva acestei

hotărâri în termenul legal a declarat recurs petenta care a criticat-o, ca

netemeinică și nelegală, susținând în esență

următoarele:

- instanța de

judecată nu putea verifica și aprecia legalitatea rezoluțiilor

în lipsa dosarului nr,.474/P/2005  al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova;

- dacă s-ar fi

atașat dosarul nr. 474/2005 se putea constata că acesta a devenit

dosarul nr. 586/P/2005 și este pe rolul Judecătoriei Câmpina și

nu ar mai fi fost obligată la plata cheltuielilor judiciare;

- prin sentința

recurată nu se fac referiri la plângerea inițială și

soluția parchetului;

- sentința este

nelegală și se impune casarea ei și admiterea plângerii și

trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor

față de magistratul I.C.T.

Recursul este nefondat.

Din conținutul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că

instanța de fond a verificat toate aspectele invocate în plângerea

formulată de petenta C.M. împotriva soluției de neînceperea

urmăririi penale față de judecătorul I.C.T. S-a motivat

corect că în lipsa unor date concrete privind reaua credință a

judecătoarei, în conducerea dezbaterilor, soluția dată, în cauza

pe care a judecat-o, nu poate fi cenzurată decât de instanța de

recurs. Pe de altă parte cât timp petenta nu a acuzat-o pe

judecătoare de săvârșirea unei fapte penale, cu descrierea în

concret a activității infracționale desfășurate, ea nu

poate fi urmărită penal.

În timpul judecării

cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 7366/2005 al Tribunalului Prahova

Ordonanța nr. 474/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova

a fost infirmată prin rezoluția nr. 2949/II/2/2005 din 22 septembrie

2005 a primului procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Față de

această soluție de infirmare a ordonanței de neînceperea

urmăririi penale, judecătorul a considerat că plângerea este

neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Soluția

pronunțată prin sentința penală nr. 512 din 22 noiembrie

2005 a Tribunalului Prahova este legală date fiind dispozițiile art. 278

C. proc. pen. Astfel, potrivit acestui text de lege, plângerea se poate face

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al

ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare de scoatere de

sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, iar

potrivit art. 278

1

alin. (1) în cazul respingerii plângerii de

către procuror conform art. 275 – art. 278 C. pen., persoana

vătămată se poate adresa cu plângere în 20 zile instanței

de judecată.

Din moment ce în cursul

judecății plângerii formulată împotriva ordonanței prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale s-a constatat că

soluția a fost infirmată instanța nu putea să adopte o

altă soluție decât a aceea de respingere a plângerii.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul a fost respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 13 din 15

martie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 iunie 2006.