ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 28 noiembrie 2005, procurorul din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii M.G.S., V.S. și V.B. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen. În motivarea rezoluției se arată, în esență, că întrucât interpretarea, apreciată ca fiind eronată, dată de judecători probelor administrate în cauză poate fi îndreptată numai în căile de atac exercitate de către părți, ea neintrând în sfera penalului și neputând fi considerată ca întrunind elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

Prin rezoluția din 12 decembrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea petentului B.T. împotriva rezoluției dată de procuror a fost respinsă. Petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la Curtea de Apel Ploiești. Prin sentința penală nr. 6 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.T. împotriva rezoluției din 28 noiembrie 2005, dată în dosarul nr. 175/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Împotriva sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Prima instanță s-a conformat acestei dispoziții legale și a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești să înainteze dosarul nr. 175/P/2005. Petiționarul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către Curtea de Apel Ploiești și nici la judecarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În sentința atacată se face o amplă și atentă analiză a rezoluțiilor procurorului prin prisma criticilor formulate de petent în raport de actele și lucrările dosarului nr. 175/P/2005 și a actelor depuse de acesta, concluzionându-se că în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii M.G.S., V.S. și V.B. de la Tribunalul Buzău. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legal și temeinic a reținut procurorul, soluția fiind confirmată de prima instanță, că actele de cercetare efectuate nu au relevat existența unor fapte de natură penală.

Petiționarul este nemulțumit de modul în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a soluționat sesizarea pe care a formulat-o împotriva magistraților mai sus arătați, în sensul că aceștia au pronunțat decizia penală nr. 387 din 24 iunie 2005 iar, în motivarea acesteia, au făcut afirmații necorespunzătoare, fapt pentru care, în opinia sa se fac vinovați de infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Or, judecătorii nu pot fi urmăriți penal și judecați pentru felul în care au condus ședința de judecată, au administrat probele și pentru soluția dată. În concluzie, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și soluția adoptată de prima instanță sunt dispuse în acord cu dispozițiile legale în materia plângerii reglementată de art. 275 – art. 278 și art. 278 1 C. proc.

pen. și justificate de actele de cercetare efectuate în cauză. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentului. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.T. împotriva sentinței penale nr. 6 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2006.