ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7051/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 23 august 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul D.M. împotriva lucrării nr. 407/VII/1/1995 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut, în esență, că temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva magistraților din cadrul Judecătoriei Ploiești, a Curții de Apel Ploiești și din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și împotriva guvernului, referitor la soluția dată în dosarul nr. 407 din 4 mai 1995 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a comunicat instanței că nu a existat un dosar penal cu numărul indicat de petiționar și că, la plângerea acestuia s-a întocmit o lucrare cu nr. 407/VII/1/1995, al cărui termen de păstrare de 3 ani a expirat, fiind dată la topit.

Întrucât legiuitorul a condiționat formularea plângerii la instanță numai împotriva soluțiilor expres prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., iar în cauză nu s-a dispus nici una din soluțiile expres enumerate de textul de lege, s-a constatat că plângerea petiționarului excede dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., fiind inadmisibilă. Împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul a declarat recurs. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale dată de procuror, după respingerea plângerii făcută la prim-procurorul parchetului, conform art. 275 – art. 278 C. proc.

pen. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, în cauză nu s-a dispus nici una din soluțiile expres și limitativ enumerate de textul de lege, ci s-a întocmit o lucrare, care nu este supusă căii de atac a plângerii, prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul petiționarului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 55 din 23 august 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2006.