ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7051/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7051/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din 23
august 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea
formulată de petiționarul D.M. împotriva lucrării nr. 407/VII/1/1995 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-a reținut, în esență, că temeiul art.
278
1
C. proc. pen., împotriva magistraților din cadrul Judecătoriei
Ploiești, a Curții de Apel Ploiești și din cadrul Consiliului Superior al
Magistraturii, precum și împotriva guvernului, referitor la soluția dată în
dosarul nr. 407 din 4 mai 1995 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești a comunicat instanței că nu a existat un dosar penal cu numărul
indicat de petiționar și că, la plângerea acestuia s-a întocmit o lucrare cu nr.
407/VII/1/1995, al cărui termen de păstrare de 3 ani a expirat, fiind dată la
topit.
Întrucât legiuitorul a condiționat
formularea plângerii la instanță numai împotriva soluțiilor expres prevăzute de
art. 278
1
C. proc. pen., iar în cauză nu s-a dispus nici una din
soluțiile expres enumerate de textul de lege, s-a constatat că plângerea
petiționarului excede dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., fiind
inadmisibilă.
Împotriva sentinței sus-menționate,
petiționarul a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 278
1
C.
proc. pen., persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau rezoluției de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale dată de
procuror, după respingerea plângerii făcută la prim-procurorul parchetului,
conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Așa cum, în mod corect, a reținut
instanța de fond, în cauză nu s-a dispus nici una din soluțiile expres și
limitativ enumerate de textul de lege, ci s-a întocmit o lucrare, care nu este
supusă căii de atac a plângerii, prevăzută de art. 278
1
C. proc.
pen.
Pentru aceste considerente, urmează
ca recursul petiționarului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea
recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 55 din 23 august
2006 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
decembrie 2006.