ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1765/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1765/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționarul R.O., înregistrată sub nr. 5679 din 23 septembrie 2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a solicitat a se dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (1) și (8) lit. b) C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 141/ P din 7 septembrie 2005, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul N.N., șef adjunct al Poliției Municipiului Râmnicu-Sărat, jud. Buzău, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 246, art. 288 și art. 289 C. pen.
Prin sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petiționarul R.O. la Curtea de Apel Ploiești, reținând că aceasta este competentă, în raport cu dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 281/2003 și art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) – j) din Legea nr. 360/2002 și calitatea intimatului.
Plângerea a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 1785 din 22 februarie 2006.
Prin sentința penală nr. 11 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, în temeiul ar. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului R.O. împotriva rezoluției nr. 141/ P din 7 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția din 7 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul N.N., șef adjunct al Poliției Municipiului Râmnicu Sărat, județul Buzău, pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât pentru infracțiunile ce se pretinde a fi comise de către făptuitor în anul 1998, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, încă din anul 2003.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la 7 septembrie 2005, în dosarul nr. 141/P/2005, petiționarul R.O. a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.
Examinând plângerea petiționarului R.O., prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală obligatorie, în sensul că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, se rezolvă de prim procurorul parchetului, sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori de procurorul șef de secție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar sesizarea instanței de judecată, în baza art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., este admisibilă numai după respingerea plângerii făcută în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul a formulat prezentul recurs, solicitând casarea sentinței și redeschiderea urmăririi penale față de intimat.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului R.O. împotriva rezoluției din 7 septembrie 2005, dispusă în dosarul nr. 141/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, constatând că acesta a sesizat direct instanța, fără a formula, în prealabil, plângere la procurorul ierarhic superior, în baza art. 278 C. proc. pen.
Având în vedere că dispozițiile Legii nr. 356/2006 prin care s-a modificat conținutul art. 278
1
C. proc. pen., prin introducerea alin. (1) și (3), în baza căruia plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent - au intrat in vigoare ulterior pronunțării sentinței penale nr. 11 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, respingerea plângerii, ca inadmisibilă, era singura soluție legală ce putea fi dispusă de instanță.
Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva sentinței penale nr. 11 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva sentinței penale nr. 11 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2007.