ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești sub nr. 946 din 24 ianuarie 2006, petentul C.G.I. a

formulat plângere împotriva soluției comunicată de prim procurorul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Buzău prin adresa nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005.

În motivarea cererii, se susține că,

la data de 14 decembrie 2005, a adresat procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești în termenul și în condițiile legale, o

plângere referitoare la acest răspuns dar că, până la data formulării plângerii

nu a primit nici o comunicare.

În susținerea plângerii au fost

depuse înscrisuri, în copie, respectiv Ordonanța de reținere din 8 aprilie

1995, adresa nr. 18989 din 9 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, adresa nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005,

plângerea adresată Procurorului General al României la 28 octombrie 2005 și

plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești la 14 decembrie 2005.

În vederea soluționării cauzei, s-au

emis adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se înainta instanței dosarul de urmărire

penală sau lucrarea nr. 971/VIII/1 din 5 decembrie 2005, înscrisuri remise la

data de 22 februarie 2006, aflate la dosar.

Examinând plângerea formulată de

petentul C.G.E., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel

Ploiești constată că aceasta este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275

– art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Ori, din examinarea înscrisurilor

depuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Curtea reține că în urma

verificărilor susținerilor petentului s-a întocmit referatul nr. 971/VIII/1 din

5 decembrie 2005, comunicat acestuia, constatându-se că nu s-a pronunțat vreuna

din soluțiile arătate expres și limitativ în art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., și împotriva cărora persoana nemulțumită este îndreptățită să

formuleze plângere.

Așa fiind, prin sentința penală nr. 7

din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă,

plângerea, obligând petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs petentul C.G.E., apreciind-o ca nelegală și netemeinică, întrucât după

opinia sa, instanța trebuia să pronunțe o hotărâre prin care să se

dezinvestească și să trimită cauza Ministerului Public care să soluționeze

plângerea sa prin ordonanță sau rezoluție motivată așa cum obligă legea.

Recursul este nefondat.

Astfel, cum corect a reținut

instanța comunicările făcute de parchet în afara cadrului procesual, fără

adoptarea unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței, ori,

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, nu pot fi atacate cu plângere în

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Ca urmare, constatând că petentul a

promovat o plângere împotriva unui referat întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Buzău, care nu se regăsește printre soluțiile limitativ prevăzute de textul de

lege mai sus citat, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o sentință legală și

temeinică.

Așa fiind, recursul va fi respins,

ca nefondat, iar recurentul petent va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.G.E. împotriva sentinței penale nr. 7 din 27

februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 75 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

aprilie 2006.