ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2695/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 23 mai 2005 (dosar nr. 80/P/2004), procurorul din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătoarea M.D. pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. În motivarea rezoluției se arată, în esență, că actele de cercetare efectuate nu au confirmat existența unor fapte de natură penală și că nemulțumirea petiționarului B.O., față de soluțiile pronunțate de magistratul M.D., sunt de ordin subiectiv, fără a se aduce probe în susținerea infracțiunii pe care a invocat-o.

Prin rezoluția din 9 septembrie 2005 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, plângerea petentului împotriva rezoluției dată de procuror a fost respinsă. Petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la Curtea de Apel Timișoara. Prin sentința penală nr. 15/ PI din 9 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva ordonanței pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 80/P/2004. Împotriva sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs. În esență, recurentul critică sentința sub aspectul greșitei aplicări a legii, în sensul că instanța nu a analizat actele și lucrările dosarului, el depunând la dosar toate probele necesare soluționării cauzei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Prima instanță s-a conformat acestei dispoziții legale și a solicitat dosarul nr. 80/P/2004, petentul depunând la dosarul cauzei mai multe înscrisuri. Petentul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către Curtea de Apel Timișoara și nici la judecarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În sentința atacată se face o amplă și atentă analiză a rezoluțiilor procurorului prin prisma criticilor formulate de petent în raport de actele și lucrările dosarului nr. 80/P/2004 și a actelor depuse de acesta, concluzionându-se că în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătoarea M.D., președinta Judecătoriei Ineu.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legal și temeinic a reținut procurorul, soluția fiind confirmată de prima instanță, că actele de cercetare efectuate nu au relevat existența unor fapte de natură penală. Petiționarul este nemulțumit de faptul că magistrata M.D., abuzând de funcția de președintă a Judecătoriei Ineu a favorizat infractorii prin tergiversarea de ani de zile a rezolvării unei cauze aflate pe rolul acestei instanțe. Or, judecătoarei nu i se impută pronunțarea unei soluții netemeinice sau nelegale, ci tergiversarea soluționării cauzei aflată în fază execuțională. Or, pentru această situație legea prevede căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, căi de atac prin care partea nemulțumită formulează cereri și apărări.

De altfel, prin rezoluție se reține și că plângerea petentului adresată procurorului ierarhic superior este tardivă. În concluzie, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și soluția adoptată de prima instanță sunt dispuse în acord cu dispozițiile legale în materia plângerii reglementate de art. 275 – art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen. și justificate de actele de cercetare efectuate în cauză. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul petentului. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 15/ PI din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.