ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/ F din 1

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.A. împotriva

rezoluției din 8 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 69/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de judecătorul L.E. de la Judecătoria Horezu, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., este legală și

temeinică.

Împotriva acestei sentințe petentul

a declarat recurs, respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 252 din 16

ianuarie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care a apreciat

că în cauză nu s-au conturat elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale

petentul a formulat contestație în anulare, solicitând începerea urmăririi

penale împotriva intimatei judecător L.E.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare formulată de petentul B.A., se constată că

aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., pentru a fi admisă în principiu, contestația în anulare trebuie să îndeplinească,

cumulativ, anumite condiții, respectiv să fie făcută în termenul prevăzut de

lege, să se sprijine pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,

și să existe la dosar ori să fie depuse dovezile pentru cazul invocat.

Verificând cererea formulată de

petentul B.A. sub aspectul îndeplinirii primei condiții de admisibilitate și

anume respectarea termenului de introducere a contestației în anulare, se

constată că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de lege.

Având în vedere natura hotărârii

atacate, care nu conține dispoziții care să fie puse în executare, întrucât privește

plângerea petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de

procuror, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., termenul de introducere

a contestației în anulare este, potrivit art. 388 C. proc. pen., de 30 de zile

de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

În cauză, cererea petentului fiind

formulată, la data de 3 martie 2006, iar hotărârea atacată fiind pronunțată, la

data de 16 ianuarie 2006, s-a depășit termenul impus de lege.

Ca urmare, nu este îndeplinită prima

din condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen.

Față de necesitatea îndeplinirii

cumulative a tuturor condițiilor de admisibilitate, prevăzute de dispozițiile art.

391 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se neîndeplinirea uneia dintre ele, nu

se mai impune și analiza celorlalte condiții care, de altfel, nici ele nu sunt

îndeplinite de cererea formulată de petent.

Pentru aceste considerente,

contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, cu obligarea petentului

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de petentul B.A. împotriva deciziei penale nr.

252 din 16 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul să plătească

statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

aprilie 2006.