ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 28

iunie 2004, petiționarul M.I. a solicitat cercetarea penală a intimatelor B.M. și

R.M., ambele judecători la Judecătoria Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., deoarece în dosarul penal nr. 1551/2004, al

acestei instanțe, au admis administrarea unor probe cu nerespectarea

dispozițiilor legale.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, prin rezoluția din 25 august 2004, dată în dosarul nr. 134/P/2004, a

dispus în temeiul art. 228 alin. (7) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi magistrați, nerezultând

date care să confirme săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

aspectele sesizate încadrându-se în desfășurarea normală a activității de

judecată.

Împotriva acestei soluții petiționarul

s-a plâns Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, care, prin rezoluția nr. 435/2004 a comunicat că neînceperea urmăririi

penale este corectă.

Împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale petiționarul a formulat plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., la Judecătoria Pitești, iar aceasta, prin sentința penală nr. 41

din 10 ianuarie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Pitești deoarece intimatele aveau calitatea de judecător la

instanța respectivă.

Curtea de Apel Pitești, secția penală,

prin sentința penală nr. 39/ F din 7 iunie 2005, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționar, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală

nerezultând date care să confirme săvârșirea primei infracțiuni de către

intimatele B.M. și R.M., în calitate de judecători și-au exercitat corect

atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 1551/2004 al

Judecătoriei Pitești.

Împotriva sentinței curții de apel,

a declarat recurs petiționarul M.I., fără a-l motiva în scris și nici nu s-a

prezentat în fața instanței pentru a-l susține oral, deși, procedura de citare

a fost legal îndeplinită.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Pe rolul Judecătoriei Pitești a fost

înregistrat dosarul penal nr. 1551/2004 în care M.I. a avut calitatea de parte

vătămată.

Instanța de fond a reținut corect că

admiterea unor probe și neadministrarea altora, solicitate de părți, de către

magistrații B.M. și R.M. se încadrează desfășurarea normală a activității de

judecată. Aceste aspecte nu au caracter penal și orice nemulțumire a părții în

defavoarea căreia s-a soluționat cauza urmează a fi pusă în discuția instanței de

control judiciar prin exercitarea căilor de atac.

În consecință, soluția primei

instanțe de respingere a plângerii petiționarului M.I. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale este corectă, situație în care Înalta Curte

urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de acesta, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 120 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 39/ F din 7 iunie 2005

a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2006.