ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 475/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

475 din 25 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 67/ F din

20 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.L. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 181/P/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarul A.L. a formulat

plângere împotriva judecătorului B.I. de la Judecătoria Pitești, județul Argeș,

solicitând să fie supusă cercetărilor penale și apoi să fie trimisă în judecată

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., omisiunea de a încunoștința organele judiciare,

prevăzută de art. 265 C. pen. și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293

C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că

magistratul B.I. a instrumentat dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei

Pitești, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003

și, cu toate acestea, a semnat-o în fals pe colega sa, B.M. de la aceeași

instanță, lăsând să se înțeleagă că aceasta a pronunțat în realitate hotărârea

menționată mai sus.

De asemenea, s-a arătat că, după

preluarea dosarului de către judecătorul A.G., toate actele au fost semnate de

B.I. în numele colegei sale B.M., inclusiv sentința pronunțată în cauză.

Petiționarul a pretins că în felul

acesta magistratul B.I. i-a favorizat pe inculpații B.P. și B.M. chemați în judecată

într-o plângere prealabilă pentru infracțiunile de amenințare, insultă și

calomnie, prevăzute de art. 193, 205 și 206 C. pen.

Prin rezoluția din 27 iunie 2005

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 181/P/2005,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că magistratul B.I. nu a

săvârșit nici o faptă cu caracter penal.

După efectuarea actelor

premergătoare corespunzătoare, a rezultat că procesul penal care a făcut

obiectul dosarului nr. 5288/2003 al Judecătoriei Pitești a fost instrumentat

mai întâi de judecătorul A.G. și apoi de judecătorul B.M., care a și pronunțat

sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, prin care s-a dispus achitarea

inculpaților B.M. și B.P. din Pitești, în legătură cu infracțiunile menționate

mai sus.

Prin urmare, s-a stabilit că

magistratul B.I. nu a participat la judecarea acestei cauze.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul

A.L., care a susținut că nu s-au efectuat probele necesare pentru elucidarea

cauzei și astfel s-a dispus nejustificat neînceperea urmăririi penale.

Analizând actele dosarului și

motivele invocate de petiționar s-a constatat că plângerea nu este întemeiată,

întrucât actele premergătoare efectuate de procuror au stabilit că judecătorul

B.I. de la Judecătoria Pitești nu a instrumentat niciodată dosarul penal nr. 5288/2003

al instanței și deci nu era posibil să semneze, în numele și pentru colegul

său, titular al dosarului, hotărârea care a fost adoptată și celelalte lucrări

anterioare.

În aceste condiții, s-a apreciat

corect că o expertiză grafologică ar fi inutilă din moment ce s-a stabilit

indubitabil că magistratul acuzat în această cauză nu a îndeplinit nici un act

în dosarul menționat mai sus.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petentul A.L., reiterând criticile din plângere

și de la judecata în fond a plângerii.

Examinând recursul declarat de

petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a reținut în mod corect că

intimata nu a participat în calitate de judecător la nici unul dintre termenele

acordate în dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei Pitești și nici nu a

pronunțat sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, situație de fapt

stabilită pe baza înscrisurilor din dosar, coroborate cu notele din caietul

grefierului și cu declarațiile acestuia. Intimata B.L. a participat în calitate

de judecător al cauzei la primul termen de judecată fixat în cererea de

revizuire a sentinței penală sus menționată, însă ulterior s-a abținut datorită

reclamațiilor petentului.

Ca atare, întrucât faptele reclamate

nu există, procurorul și apoi instanța de fond au apreciat în mod corect că

proba cu expertiza grafologică, având ca obiectiv compararea semnăturilor de pe

înscrisurile menționate cu semnătura reală a intimatei, este inutilă.

Pentru toate aceste considerente, s-au

văzut și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.