ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 475/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 475 din 25 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 67/ F din 20 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.L. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 181/P/2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul A.L. a formulat plângere împotriva judecătorului B.I. de la Judecătoria Pitești, județul Argeș, solicitând să fie supusă cercetărilor penale și apoi să fie trimisă în judecată pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., omisiunea de a încunoștința organele judiciare, prevăzută de art. 265 C. pen.

și fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. În motivarea plângerii s-a arătat că magistratul B.I. a instrumentat dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei Pitești, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003 și, cu toate acestea, a semnat-o în fals pe colega sa, B.M. de la aceeași instanță, lăsând să se înțeleagă că aceasta a pronunțat în realitate hotărârea menționată mai sus. De asemenea, s-a arătat că, după preluarea dosarului de către judecătorul A.G., toate actele au fost semnate de B.I. în numele colegei sale B.M., inclusiv sentința pronunțată în cauză. Petiționarul a pretins că în felul acesta magistratul B.I. i-a favorizat pe inculpații B.P. și B.M.

chemați în judecată într-o plângere prealabilă pentru infracțiunile de amenințare, insultă și calomnie, prevăzute de art. 193, 205 și 206 C. pen. Prin rezoluția din 27 iunie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 181/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că magistratul B.I. nu a săvârșit nici o faptă cu caracter penal. După efectuarea actelor premergătoare corespunzătoare, a rezultat că procesul penal care a făcut obiectul dosarului nr. 5288/2003 al Judecătoriei Pitești a fost instrumentat mai întâi de judecătorul A.G. și apoi de judecătorul B.M., care a și pronunțat sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, prin care s-a dispus achitarea inculpaților B.M.

și B.P. din Pitești, în legătură cu infracțiunile menționate mai sus. Prin urmare, s-a stabilit că magistratul B.I. nu a participat la judecarea acestei cauze. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul A.L., care a susținut că nu s-au efectuat probele necesare pentru elucidarea cauzei și astfel s-a dispus nejustificat neînceperea urmăririi penale. Analizând actele dosarului și motivele invocate de petiționar s-a constatat că plângerea nu este întemeiată, întrucât actele premergătoare efectuate de procuror au stabilit că judecătorul B.I. de la Judecătoria Pitești nu a instrumentat niciodată dosarul penal nr. 5288/2003 al instanței și deci nu era posibil să semneze, în numele și pentru colegul său, titular al dosarului, hotărârea care a fost adoptată și celelalte lucrări anterioare.

În aceste condiții, s-a apreciat corect că o expertiză grafologică ar fi inutilă din moment ce s-a stabilit indubitabil că magistratul acuzat în această cauză nu a îndeplinit nici un act în dosarul menționat mai sus. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul A.L., reiterând criticile din plângere și de la judecata în fond a plângerii. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a reținut în mod corect că intimata nu a participat în calitate de judecător la nici unul dintre termenele acordate în dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei Pitești și nici nu a pronunțat sentința penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, situație de fapt stabilită pe baza înscrisurilor din dosar, coroborate cu notele din caietul grefierului și cu declarațiile acestuia.

Intimata B.L. a participat în calitate de judecător al cauzei la primul termen de judecată fixat în cererea de revizuire a sentinței penală sus menționată, însă ulterior s-a abținut datorită reclamațiilor petentului. Ca atare, întrucât faptele reclamate nu există, procurorul și apoi instanța de fond au apreciat în mod corect că proba cu expertiza grafologică, având ca obiectiv compararea semnăturilor de pe înscrisurile menționate cu semnătura reală a intimatei, este inutilă. Pentru toate aceste considerente, s-au văzut și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.