ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4491/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 16

martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

la data de 4 august 2005, în dosarul nr. 209/P/2005, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 28 septembrie 2005,

petentul B.D. s-a adresat Curții de Apel Pitești cu plângere împotriva

rezoluției din 4 august 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești în dosarul nr. 209/P/2005, privind pe intimata A.L., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.

Urmare a strămutării judecării

cauzei de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Alba Iulia, cauza a fost

înregistrată sub dosar nr. 827/2006 al acestei din urmă instanțe.

Petentul a reclamat-o pe intimată

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, neglijență în serviciu și nerespectarea hotărârilor judecătorești,

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 alin. (1) C. pen., și art. 271 C. pen.,

fapte constând în aceea că, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, intimata,

în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, a

soluționat în mod nelegal un dosar penal vizând o plângere penală formulată de

petent.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma celor reclamate de petentul B.D., precum și din oficiu,

instanța de fond a constatat următoarele:

Prin rezoluția din 4 august 2005

dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 209/P/2005,

în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata A.L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 271, art. 249 și art. 246 C.

pen., pe considerentul că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.

S-a reținut că petentul B.D. a

criticat modul în care intimata, în calitate de procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Pitești, a soluționat dosarul penal nr. 1434/P/2004 al

acestui parchet având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

reclamată de petent ca fiind comisă de numitul G.A., primar al comunei

Merișani.

În fapt, petentul a sesizat în 10

decembrie 2003 P.N.A. – Serviciul Anticorupție Pitești despre faptul că numitul

G.A., în calitate de primar al comunei Merișani, i-ar fi pretins în perioada

iunie 1998 – iunie 2000, sume de bani în lei și valută, promițându-i că va face

demersuri pentru a-i cesiona petentului o suprafață de teren pe raza comunei

Merișani, județul Argeș.

Prin rezoluția din 26 februarie 2004

dispusă de P.N.A. – Serviciul Anticorupție Pitești, în dosarul nr. 74/P/2003,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. Prin ordonanța din 14 decembrie 2004

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., și s-a declinat competența în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pentru efectuarea de

cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C.

pen.

După efectuarea cercetărilor de

către organele de poliție, prin rezoluția din 10 mai 2005 din dosarul nr. 1434/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, întocmită de intimată, în

temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei soluții, petentul

s-a adresat cu plângere la șeful ierarhic, aceasta fiindu-i respinsă prin

rezoluția din 5 iulie 2005 din dosarul nr. 639/II/2005 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Pitești, în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Împotriva rezoluției din dosarul nr.

209/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, petentul a

formulat plângere la procurorul general în temeiul art. 278 C. proc. pen., aceasta

fiindu-i respinsă prin rezoluția din 5 septembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 1205/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Examinând actele dosarului, instanța

de fond a constatat că intimata a dispus soluția de neîncepere a urmăririi

penale criticată de petent, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, soluția

fiind întemeiată pe mijloacele probatorii administrate în cauză de organele de

poliție.

Această soluție a fost cenzurată și de

către prim procuror, cu ocazia soluționării plângerii în temeiul art. 278 C.

proc. pen.

Nu s-a dovedit că intimata ar fi

acționat cu încălcarea vreunei dispoziții egale, cu intenția de a-l vătăma în

drepturi pe petent sau a manifestat neglijență în exercitarea atribuțiilor de

serviciu. De asemenea, nu s-au reținut aspecte care să conducă la concluzia

vreunor încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia efectuării actelor de

cercetare penală de către intimată.

În consecință, apreciind că soluția

de neîncepere a urmăririi penale criticată de petent prin prezenta plângere

este legală și temeinică, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., instanța de fond a respins, ca nefondată, plângerea petentului B.D.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând motivele din plângerea inițială, solicitând

desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale față de intimată pentru săvârșirea

infracțiunilor reclamate sau, dacă probele administrate până în prezent sunt

suficiente, să se rețină cauza spre judecare.

Examinând recursul declarat de

petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile

desfășurate de intimată, în calitate de procuror care a supravegheat cercetarea

penală și a confirmat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de

numitul G.A. în dosarul penal nr. 1434/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un

indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către

intimatul-magistrat, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale

petentului, simplul fapt că rezoluția procurorului a fost nefavorabilă intereselor

petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a

intimatei. Pe de altă parte, verificarea legalității actelor procurorului se

face de către procurorul ierarhic superior și instanța de judecată, în cadrul

procedurilor stabilite de art. 278 și 278

1

C. proc. pen., iar nu pe

calea plângerii penale împotriva magistraților; în speță, petentul nu a înțeles

să uzeze decât de calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic, respinsă

prin rezoluția nr. 639/II/2/2005 a primului procuror adjunct al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Pitești, neexistând date că a epuizat procedura controlului

de legalitate a rezoluției prin adresarea la instanța competentă cu plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Faptul că, la un moment dat,

Tribunalul Mehedinți a desființat rezoluția nr. 74/P/2003 a P.N.A. – Serviciul

Anticorupție Pitești, prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale față

de numitul G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 256 și art. 257

C. pen., nu are relevanță în ceea ce privește cercetările și soluția dispusă de

intimată cu privire la aceeași persoană pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 215 C. pen.

Pentru toate aceste considerente,

văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.D. împotriva sentinței penale nr. 33 din 16 martie 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurentul petiționar să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

iulie 2006.