ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5621/2005

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 21

iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul B.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul

nr. 38/P/2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

La 7 martie 2005, petiționarul B.C. a

formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă

în dosarul nr. 38/P/2005 al Curții de Apel Alba Iulia.

Petentul a criticat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimații – magistrați G.C., D.N.,

A.I. (judecători la Tribunalul Hunedoara) și N.M. (procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Hunedoara invocând că intimații se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., și de abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., prin

aceia că au soluționat, în mod nelegal și respectiv, au pus concluzii nelegale,

într-un litigiu penal în care petentul a avut calitatea de parte vătămată.

Instanța de fond a mai reținut că

prin rezoluția din 2 februarie 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba – Iulia, în dosarul nr. 38/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4) și art.

10 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații G.C., D.N., A.I. și N.M., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 și art. 247 C. pen.

Plângerea împotriva acestei soluții

a fost respinsă prin rezoluția Procurorului General al Curții de Apel Alba

Iulia, în dosarul nr. 169/II/2/2005.

În motivarea acestor soluții date de

procuror cât și de instanța de fond s-a reținut că judecătorii și-au desfășurat

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre

întemeiată pe mijloacele de probă administrate în cauză și în conformitate cu

dispozițiile legale, fără a vătăma în vreun fel drepturile petentului.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul B.C. care a cerut desființarea rezoluțiilor

atacate și pe fond, condamnarea intimaților pentru faptele reclamate.

Critica formulată urmează a fi

examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se, însă, că instanța a

făcut o corectă aplicare a legii.

Împrejurarea că, soluțiile

pronunțate de acești magistrați sau, că, concluziile procurorului îl

nemulțumesc pe petent nu conduc automat la comiterea infracțiunilor reclamate

și în consecință, la condamnarea intimaților: pe de o parte, pentru că

soluțiile ce nemulțumesc o parte pot fi supuse controlului judiciar, în

condițiile legii, iar pe de altă parte, pentru că persoana ce se consideră vătămată

în drepturile sale legale, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești,

trebuie să dovedească existența unor elemente de rea credință și a unor acțiuni

specifice laturii obiective a acestor infracțiuni, comise de magistrați în

legătură cu hotărârile pronunțate.

Recurentul nu a făcut dovada unor

astfel de elemente de rea credință, învederând motive neserioase și acuze

generale care nu pot constitui fapte penale în sensul legii.

Față de aceste constatări, în mod

corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor reclamate și în consecință a menținut, ca legală și

temeinică, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 38/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecință, pentru aceste

considerente în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 34 din 21 iulie

2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20

RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2005.