ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 563/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 18

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5004/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a

respins plângerea formulată potrivit art. 278

1

C. proc. pen., de

petiționara M.E. împotriva Rezoluției din 7 iunie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dată în dosarul nr. 144/P/2004.

Prin rezoluția menționată s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva M.C., judecător la Tribunalul Hunedoara,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 30 iunie 2005,

Procurorul general al aceluiași parchet a respins plângerea petentei împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale din 7 iunie 2005.

Prin sentința nr. 55 din 18

octombrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut netemeinicia plângerii

petentei, considerând că intimata nu a acționat cu rea credință, ci și-a

îndeplinit corect atribuțiile conferite de lege, pronunțând o hotărâre

judecătorească motivată și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000.

Curtea de Apel a reținut că intimata

nu a comis infracțiunea de abuz în serviciu, activitatea sa desfășurându-se în

exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Se mai evidențiază că hotărârea

pronunțată de intimată este supusă căilor ordinare și extraordinare de atac, de

care petenta poate uza.

Împotriva acestei sentințe, petiționara

a declarat recurs, susținând că a fost prejudiciată prin fapta intimatei care a

confirmat abuzul C.J.P. Hunedoara, care a efectuat corectarea pensiei fără ca

pensionara să beneficieze de recorelare, contrar dispozițiilor Legii nr. 19/2000.

Examinând recursul declarat de

petiționară, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată

că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:

Înalta Curte constată că fapta

penală reclamată de petiționară (abuz în serviciu) nu a fost comisă de intimată,

așa cum, legal, au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia prin rezoluțiile împotriva cărora persoana vătămată a

formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 129 din Constituție

„Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Conform art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Or, în speță, nu s-a dovedit că

intimata, judecătoare, ar fi acționat cu rea credință cu prilejul soluționării

litigiului.

Potrivit dispozițiilor

constituționale invocate, împotriva hotărârilor judecătorești părțile

interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, căi pe care și petenta

le putea utiliza.

Înalta Curte constată că, în absența

elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu reclamată a fi

săvârșită de intimată, în mod legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, prin rezoluțiile criticate, a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva intimatei, iar Curtea de Apel a respins justificat plângerea

petiționarei.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 60 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara M.E. împotriva sentinței penale nr. 55 din 18 octombrie

2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

ianuarie 2006.