ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 563/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 18 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5004/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată potrivit art. 278 1 C. proc. pen., de petiționara M.E. împotriva Rezoluției din 7 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dată în dosarul nr. 144/P/2004. Prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva M.C., judecător la Tribunalul Hunedoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 30 iunie 2005, Procurorul general al aceluiași parchet a respins plângerea petentei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 7 iunie 2005. Prin sentința nr. 55 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut netemeinicia plângerii petentei, considerând că intimata nu a acționat cu rea credință, ci și-a îndeplinit corect atribuțiile conferite de lege, pronunțând o hotărâre judecătorească motivată și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000. Curtea de Apel a reținut că intimata nu a comis infracțiunea de abuz în serviciu, activitatea sa desfășurându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Se mai evidențiază că hotărârea pronunțată de intimată este supusă căilor ordinare și extraordinare de atac, de care petenta poate uza.

Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat recurs, susținând că a fost prejudiciată prin fapta intimatei care a confirmat abuzul C.J.P. Hunedoara, care a efectuat corectarea pensiei fără ca pensionara să beneficieze de recorelare, contrar dispozițiilor Legii nr. 19/2000. Examinând recursul declarat de petiționară, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează: Înalta Curte constată că fapta penală reclamată de petiționară (abuz în serviciu) nu a fost comisă de intimată, așa cum, legal, au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin rezoluțiile împotriva cărora persoana vătămată a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc.

pen. Potrivit art. 129 din Constituție „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.” Conform art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Or, în speță, nu s-a dovedit că intimata, judecătoare, ar fi acționat cu rea credință cu prilejul soluționării litigiului. Potrivit dispozițiilor constituționale invocate, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, căi pe care și petenta le putea utiliza.

Înalta Curte constată că, în absența elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu reclamată a fi săvârșită de intimată, în mod legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluțiile criticate, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, iar Curtea de Apel a respins justificat plângerea petiționarei. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.E. împotriva sentinței penale nr. 55 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.