ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2004

HOTĂRÂRE
24.06.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petentul I.N. a formulat

plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de

art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals,

prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător

la Judecătoria Agnita, numitul N.V. a pronunțat sentința civilă nr. 853 din 16

octombrie 2001, cu încălcarea dispozițiilor legale, iar numiții A.E. și O.A. în

calitate de reprezentanți ai Primăriei Nocrich au eliberat două adeverințe cu

mențiuni contradictorii, fapte care l-au prejudiciat grav pe petiționar.

Sesizând cu această plângere

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus prin rezoluția din 22

martie 2002, neînceperea urmăririi penale față de N.V., judecător la

Judecătoria Agnita, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., disjungerea cauzei în ce privește săvârșirea infracțiunilor de fals

intelectual și uz de fals de către numiții A.E. și O.A. și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita în vederea efectuării cercetărilor

penale sub acest din urmă aspect al săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 289

și art. 291 C. pen.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere, susținând motivele

invocate inițial.

Plângerea împotriva acestei

soluții a fost respinsă prin rezoluția din 27 februarie 2004 a procurorului

general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, rezoluție

împotriva căreia petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 9/2004,

instanța a respins ca nefondată plângerea constatând că rezoluția atacată este

temeinică și legală, întrucât prin pronunțarea sentinței civile, judecătorul N.V.

nu a făcut decât să interpreteze și să aprecieze materialul probator din cauză,

fără a acționa cu intenția de a vătăma eventualele drepturi ale petentului.

S-a reținut că în mod corect

s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz, în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

petentul a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului se constată că menținerea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia este legală și temeinică, nefăcându-se dovada celor

susținute de petiționar în sensul că judecătorul N.V., ar fi comis fapte care

să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

În cauză nu au existat

indicii, care să conducă la concluzia că acesta ar fi acționat cu rea credință,

pentru a vătăma drepturile și interesele petiționarului, prin hotărârea pe care

a pronunțat-o.

De altfel apelul declarat de

petiționar împotriva sentinței civile prin judecătorul N.V. a fost respins de

Tribunalul Sibiu, petiționarul declarând că urmează să promoveze recurs.

Așa fiind pronunțarea unei

eventuale hotărâri greșite de către un judecător, nu constituie temei al

răspunderii penale.

Hotărârile judecătorești pot

fi atacate la instanțele de control judiciar, iar procurorul nu are

posibilitatea să cenzureze legalitatea și temeinicia hotărârilor atâta timp cât

acestea nu sunt definitive.

Judecătorul cauzei și-a

argumentat hotărârea pronunțată, iar aprecierea probelor și a temeiurilor

legale avute în vedere nu pot face obiectul unor fapte penale.

Ca urmare rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de neîncepere a urmăririi

penale este legală astfel că nu se justifică desființarea ei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Respinge recursul declarat

de petiționarul I.N., împotriva sentinței nr. 9 din 1 aprilie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2009
. Aceasta întrucât, prima instanță, judecând plângerea petiționarei sus-menționată, a verificat rezoluția atacată nr. 376/P/2008 din 15 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (menținută prin rezoluția nr. 767/II/2/20
ÎCCJ 2005-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2005
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 9 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3515/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată
ÎCCJ 2006-03-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 3970 din 15 iunie 2005, petentul I.N. a solicitat desființarea rezoluției dată de Procuror
ÎCCJ 2006-09-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4998/2006
2005 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, petiționara G.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de V.L., fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intere
ÎCCJ 2005-09-09
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5066/2005
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, dată în dosarul nr. 38/P/2005, s-a dispus neînc
Sursă