ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul I.N. a formulat plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător la Judecătoria Agnita, numitul N.V. a pronunțat sentința civilă nr. 853 din 16 octombrie 2001, cu încălcarea dispozițiilor legale, iar numiții A.E. și O.A. în calitate de reprezentanți ai Primăriei Nocrich au eliberat două adeverințe cu mențiuni contradictorii, fapte care l-au prejudiciat grav pe petiționar.

Sesizând cu această plângere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus prin rezoluția din 22 martie 2002, neînceperea urmăririi penale față de N.V., judecător la Judecătoria Agnita, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., disjungerea cauzei în ce privește săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals de către numiții A.E. și O.A. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita în vederea efectuării cercetărilor penale sub acest din urmă aspect al săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 289 și art. 291 C. pen. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere, susținând motivele invocate inițial.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția din 27 februarie 2004 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, rezoluție împotriva căreia petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia. Prin sentința penală nr. 9/2004, instanța a respins ca nefondată plângerea constatând că rezoluția atacată este temeinică și legală, întrucât prin pronunțarea sentinței civile, judecătorul N.V. nu a făcut decât să interpreteze și să aprecieze materialul probator din cauză, fără a acționa cu intenția de a vătăma eventualele drepturi ale petentului. S-a reținut că în mod corect s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz, în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului se constată că menținerea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică, nefăcându-se dovada celor susținute de petiționar în sensul că judecătorul N.V., ar fi comis fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. În cauză nu au existat indicii, care să conducă la concluzia că acesta ar fi acționat cu rea credință, pentru a vătăma drepturile și interesele petiționarului, prin hotărârea pe care a pronunțat-o. De altfel apelul declarat de petiționar împotriva sentinței civile prin judecătorul N.V.

a fost respins de Tribunalul Sibiu, petiționarul declarând că urmează să promoveze recurs. Așa fiind pronunțarea unei eventuale hotărâri greșite de către un judecător, nu constituie temei al răspunderii penale. Hotărârile judecătorești pot fi atacate la instanțele de control judiciar, iar procurorul nu are posibilitatea să cenzureze legalitatea și temeinicia hotărârilor atâta timp cât acestea nu sunt definitive. Judecătorul cauzei și-a argumentat hotărârea pronunțată, iar aprecierea probelor și a temeiurilor legale avute în vedere nu pot face obiectul unor fapte penale. Ca urmare rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de neîncepere a urmăririi penale este legală astfel că nu se justifică desființarea ei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petiționarul I.N., împotriva sentinței nr. 9 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.