ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 3970 din 15 iunie 2005, petentul I.N. a

solicitat desființarea rezoluției dată de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 367/VIII/1/2005, a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V. judecător

la Judecătoria Agnita.

În motivarea plângerii, petentul a

adus critici de nelegalitate și netemeinicie rezoluției atacate, considerând că

hotărârea judecătorească pronunțată de intimat, în calitate de judecător, a

fost dată prin încălcarea legii, fără să fie administrate probe concludente.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a respins plângerea prin sentința penală nr. 13/2006

reținând următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 30

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. 2974/2005, a

fost respinsă plângerea formulată de petentul I.N. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246

și 289 C. pen., față de intimatul magistrat N.V., dispusă de procuror în

dosarul nr. 181/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la

18 august 2004, soluție menținută de Procurorul General prin rezoluția nr. 367/2005.

Prin decizia penală nr. 5303 din 20

septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 4742/2005, a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de petentul I.N. împotriva sentinței penale nr. 30/2005 a Curții de

Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă.

Așa fiind, Curtea constată că între

plângerea dedusă judecății și plângerea soluționată definitiv prin sentința

penală nr. 30/2005 a Curții de Apel Alba Iulia există identitate de părți și

obiect, operând autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs petentul care în esență a solicitat admiterea plângerii

reiterând motivele invocate în plângerea introductivă.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate cât și din oficiu se constată că recursul este nefondat.

Într-adevăr, așa cum a reținut și

instanța fondului, în cauza privind pe petentul I.N. având ca obiect plângere

împotriva rezoluției dată de Procurorul General în dosarul nr. 367/VIII/1/2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V. judecător

la Judecătoria Agnita, s-a dat o hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 5303 din 20 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, cum hotărârea dată de

Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică, urmează ca recursul

formulat împotriva acestei hotărâri să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul I.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie

2006 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.