ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 3970 din 15 iunie 2005, petentul I.N. a solicitat desființarea rezoluției dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 367/VIII/1/2005, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V. judecător la Judecătoria Agnita. În motivarea plângerii, petentul a adus critici de nelegalitate și netemeinicie rezoluției atacate, considerând că hotărârea judecătorească pronunțată de intimat, în calitate de judecător, a fost dată prin încălcarea legii, fără să fie administrate probe concludente.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a respins plângerea prin sentința penală nr. 13/2006 reținând următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 30 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. 2974/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petentul I.N. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și 289 C. pen., față de intimatul magistrat N.V., dispusă de procuror în dosarul nr. 181/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 18 august 2004, soluție menținută de Procurorul General prin rezoluția nr. 367/2005. Prin decizia penală nr. 5303 din 20 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4742/2005, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.N.

împotriva sentinței penale nr. 30/2005 a Curții de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă. Așa fiind, Curtea constată că între plângerea dedusă judecății și plângerea soluționată definitiv prin sentința penală nr. 30/2005 a Curții de Apel Alba Iulia există identitate de părți și obiect, operând autoritatea de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul care în esență a solicitat admiterea plângerii reiterând motivele invocate în plângerea introductivă. Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu se constată că recursul este nefondat. Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța fondului, în cauza privind pe petentul I.N. având ca obiect plângere împotriva rezoluției dată de Procurorul General în dosarul nr. 367/VIII/1/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V.

judecător la Judecătoria Agnita, s-a dat o hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5303 din 20 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, cum hotărârea dată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică, urmează ca recursul formulat împotriva acestei hotărâri să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.N. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2006.