ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 13

decembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul

R.I.

împotriva

rezoluției nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că persoana

vătămată R.I. a formulat plângere la parchet împotriva numiților F.E. și U.M.,

prim procuror și respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea

că, efectuând urmărirea penală în dosarul nr. 663/P/2003 împotriva sa pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, a fost arestat preventiv și

sus-numiții nu i-au respectat drepturile procesuale, în sensul că i-au încălcat

dreptul la apărare, i-au fost respinse cererile pentru administrarea unor probe

și nu i s-a încuviințat efectuarea unor copii de pe actele din dosar.

Prin rezoluția nr. 166/P/2004 din 23

septembrie 2004 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de F.E. și U.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că

în cursul urmăririi penale efectuate față de R.I. nu i s-au încălcat drepturile

procedurale, așa cum a susținut prin plângere.

Prin rezoluția nr. 121/II/2/2005 din

4 februarie 2005 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a respins, ca neîntemeiată, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea

părții vătămate R.I. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 166/P/2004.

La data de 19 octombrie 2005 a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

plângerea petiționarului R.I. împotriva procurorului U.M. de la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Alba pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., art. 247 C. pen., art. 242 C. pen., toate fiind fapte în legătură cu

desfășurarea urmăririi penale față de petiționar în dosarul nr. 663/P/2003.

Plângerea a fost transmisă la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, cu adresa nr. 1203/II/2

din 7 noiembrie 2005 a înaintat-o Curții de Apel Alba Iulia urmare calificării acesteia

ca plângere formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

soluției de neurmărire din dosarul nr. 166/P/2004 din data de 23 septembrie

2004.

Pentru a respinge această plângere,

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că rezoluția nr. 166/P/2004 din 23 septembrie

2004 a Parchetului de pe lângă acea instanță este legală și temeinică nefiind

realizate elementele constitutive ale infracțiunii imputate făptuitorilor F.E. și

U.M.

Împotriva acestei hotărâri persoana

vătămată R.I. a declarat recurs susținând, prin memoriul scris, că declanșarea

procedurii de judecată în cauză este nelegală întrucât nu a făcut plângere

împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 166/P/2004 ci a făcut o nouă

plângere împotriva procurorului U.M. la parchetul ierarhic.

Mai mult, instanța l-a și obligat să

plătească cheltuieli de judecată pentru ce nu a cerut!

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 din același cod, la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Rezultă așadar, că dreptul de a

declanșa procedura verificării legalității și temeiniciei soluției de neurmărire,

de către instanța de judecată, aparține, în exclusivitate persoanelor arătate

în art. 278

1

C. proc. pen.

Nu există în legislația

procesual-penală o reglementare care să permită, în cazul plângerii greșit

îndreptate, trimiterea acesteia la organul competent, așa cum a procedat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prevederile art. 285 C. proc. pen.,

referitoare la plângerea greșit îndreptată sunt aplicabile numai în materia

procedurii plângerii prealabile ca o condiție a punerii în mișcare a acțiunii

penale în cazul anumitor infracțiuni.

De urmare, caracterizarea plângerii

persoanei vătămate R.I. depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție ca având conținutul și valoarea procesuală prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. și trimiterea acesteia de către parchet la instanță, sunt

greșite.

De altfel, prin plângerea în

discuție nu se face nici o referire la dosarul nr. 166/P/2004 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și la soluția din 23 septembrie 2004 ci este

reclamat de data aceasta doar procurorul U.M. și i se impută săvârșirea mai

multor infracțiuni decât prin plângerea din dosarul precitat și soluționat.

În altă ordine, chiar dacă s-ar

aprecia că plângerea persoanei vătămate R.I. are formal valoarea procesuală

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., s-ar fi impus să se constate

că aceasta a fost introdusă tardiv, respectiv la data de 19 octombrie 2005

împotriva soluției adoptată conform art. 278 C. proc. pen., de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 4 februarie

2005, când i-a și fost comunicată sus-numitului.

Față de cele ce preced, constatând

că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu avea competența

declanșării procedurii verificării, de către instanță în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., a soluțiilor de neurmărire, recursul persoanei vătămate R.I. va

fi admis și, în rejudecare, va fi respinsă ca inadmisibilă sesizarea

parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul R.I. împotriva sentinței penale nr. 67 din 13 decembrie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează hotărârea atacată și în

rejudecare, respinge ca inadmisibilă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.