ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 13 decembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva rezoluției nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că persoana vătămată R.I. a formulat plângere la parchet împotriva numiților F.E.

și U.M., prim procuror și respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, efectuând urmărirea penală în dosarul nr. 663/P/2003 împotriva sa pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, a fost arestat preventiv și sus-numiții nu i-au respectat drepturile procesuale, în sensul că i-au încălcat dreptul la apărare, i-au fost respinse cererile pentru administrarea unor probe și nu i s-a încuviințat efectuarea unor copii de pe actele din dosar. Prin rezoluția nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de F.E. și U.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că în cursul urmăririi penale efectuate față de R.I. nu i s-au încălcat drepturile procedurale, așa cum a susținut prin plângere. Prin rezoluția nr. 121/II/2/2005 din 4 februarie 2005 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea părții vătămate R.I. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 166/P/2004. La data de 19 octombrie 2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea petiționarului R.I. împotriva procurorului U.M.

de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 242 C. pen., toate fiind fapte în legătură cu desfășurarea urmăririi penale față de petiționar în dosarul nr. 663/P/2003. Plângerea a fost transmisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, cu adresa nr. 1203/II/2 din 7 noiembrie 2005 a înaintat-o Curții de Apel Alba Iulia urmare calificării acesteia ca plângere formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluției de neurmărire din dosarul nr. 166/P/2004 din data de 23 septembrie 2004. Pentru a respinge această plângere, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că rezoluția nr. 166/P/2004 din 23 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă acea instanță este legală și temeinică nefiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii imputate făptuitorilor F.E.

și U.M. Împotriva acestei hotărâri persoana vătămată R.I. a declarat recurs susținând, prin memoriul scris, că declanșarea procedurii de judecată în cauză este nelegală întrucât nu a făcut plângere împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 166/P/2004 ci a făcut o nouă plângere împotriva procurorului U.M. la parchetul ierarhic. Mai mult, instanța l-a și obligat să plătească cheltuieli de judecată pentru ce nu a cerut! Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 din același cod, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Rezultă așadar, că dreptul de a declanșa procedura verificării legalității și temeiniciei soluției de neurmărire, de către instanța de judecată, aparține, în exclusivitate persoanelor arătate în art. 278 1 C. proc. pen. Nu există în legislația procesual-penală o reglementare care să permită, în cazul plângerii greșit îndreptate, trimiterea acesteia la organul competent, așa cum a procedat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Prevederile art. 285 C. proc. pen., referitoare la plângerea greșit îndreptată sunt aplicabile numai în materia procedurii plângerii prealabile ca o condiție a punerii în mișcare a acțiunii penale în cazul anumitor infracțiuni. De urmare, caracterizarea plângerii persoanei vătămate R.I.

depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca având conținutul și valoarea procesuală prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. și trimiterea acesteia de către parchet la instanță, sunt greșite. De altfel, prin plângerea în discuție nu se face nici o referire la dosarul nr. 166/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și la soluția din 23 septembrie 2004 ci este reclamat de data aceasta doar procurorul U.M. și i se impută săvârșirea mai multor infracțiuni decât prin plângerea din dosarul precitat și soluționat. În altă ordine, chiar dacă s-ar aprecia că plângerea persoanei vătămate R.I. are formal valoarea procesuală prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., s-ar fi impus să se constate că aceasta a fost introdusă tardiv, respectiv la data de 19 octombrie 2005 împotriva soluției adoptată conform art. 278 C. proc.

pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 4 februarie 2005, când i-a și fost comunicată sus-numitului. Față de cele ce preced, constatând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu avea competența declanșării procedurii verificării, de către instanță în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., a soluțiilor de neurmărire, recursul persoanei vătămate R.I. va fi admis și, în rejudecare, va fi respinsă ca inadmisibilă sesizarea parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul R.I. împotriva sentinței penale nr. 67 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează hotărârea atacată și în rejudecare, respinge ca inadmisibilă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.