ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.04.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2004

HOTĂRÂRE
21.04.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 25

noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției nr. 51/P/2003 din 12 martie

2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

petiționarul a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, la data de 3 martie

2003, petentul D.V. a formulat o plângere penală împotriva judecătorilor G.L.,

P.L., M.T. și G.D. de la Judecătoria Alba Iulia și Tribunalul Alba pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât, soluționând dosarele civile nr.

2613/2001 și 5699/2002 de pe rolul instanțelor sus-arătate, aceștia i-au

acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele solicitate.

Prin rezoluția nr. 51/P/2003 din 12

martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de G.L., P.L., M.T. și G.D., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatând că în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, nemulțumirile petentului în legătură cu

soluțiile judecătorești formulate putând fi valorificate prin căile de atac

prevăzute de lege, apte de a corecta sau modifica eventualele erori sau

omisiuni ale actului de justiție.

Plângerea formulată de petent

împotriva acestei rezoluții, în temeiul dispozițiilor art. 275art. 278 C.

proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 17359/2331/5 mai 2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În conformitate cu prevederile art.

278

1

de judecată care a respins-o, ca nefondată, apreciind că soluțiile pronunțate

de judecători au fost temeinice și legale, faptul de a nu i se fi acordat

petentului tot ceea ce a solicitat neconstituind infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs petentul D.V., solicitând admiterea acestuia,

casarea sentinței atacate și admiterea plângerii cu consecința trimiterii în

judecată a persoanelor cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constatând că aceasta este legală și temeinică.

Faptele judecătorilor Judecătoriei

Alba Iulia și Tribunalului Alba de a soluționa cauzele cu care au fost

investiți, fără a fi dat curs cererilor formulate de petent în cuantumul dorit

de acesta, pe baza analizării și interpretării probelor administrate de părți

în aceste dosare, nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, nefiind vorba de îndeplinirea defectuoasă sau

neîndeplinirea cu știință a atribuțiilor de serviciu ale acestora și nici de

vătămarea unor interese legale ale petiționarului D.V.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 18 din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat și a cheltuielilor de judecată.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 18 din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 10.000.000 lei cheltuieli

judiciare către intimații G.L., P.L., G.D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-21
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2005
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca tardiv, introdusă plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva
ÎCCJ 2005-01-11
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2005
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 9 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3515/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată
ÎCCJ 2004-11-15
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 303/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 martie 2003, D.V. a formulat plângere penală, prin care a susținut că Gh.L., P.L., M.T. și G.D., judecători la Judecătoria Alba-Iulia și, respectiv,
ÎCCJ 2004-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6151/2004
Deliberând asupra admisibilității recursului declarat de petiționarul D.V., împotriva deciziei penale nr. 429 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, la 20 mai 2004 în dosarul nr. 2259/2004, privind pe intimatul J.M., consta
ÎCCJ 2004-07-05
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 216/2004
fracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin rezoluția nr. 50/P din 12 martie 2003, a respins plângerea formulată de petentul D.V. împotriva rezoluției de neîncepere a
Sursă