ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 9 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3515/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții S.P.T. și S.M.E. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 23 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A obligat petiționarii la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat următoarele: Petiționarii au depus plângere penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., față de C.V., judecător la Judecătoria Câmpeni; P.L.

și L.I., judecători la Tribunalului Alba. Față de judecătorul C.I. de la Curtea de Apel Alba, Iulia cauza a fost trimisă pentru cercetări Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Petenții au considerat că cei trei judecători de la Judecătoria Câmpeni și, respectiv, Tribunalul Alba, cu ocazia soluționării fondului dosarului civil nr. 965/2002 și apoi a judecării căii de atac, au pronunțat și, respectiv au respins recursul, încălcând astfel prevederile art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 39/ P din 23 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în temeiul art. 209 alin. (4), art. 229 pct. 1 lit. f) și art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. Nemulțumiți de hotărâre, petenții au formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând, infirmarea soluției procurorului. Instanța a respins plângerea în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Petenții au atacat decizia penală nr. 21/2004 a Curții de Apel Alba Iulia cu recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Ei au reiterat motivele din plângerea inițială și apoi din cea adresată instanței, considerând că judecătorii care au soluționat acțiunea și apoi cei care i-au respins recursul au comis infracțiunea de abuz în serviciu. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Judecătorii împotriva cărora a fost depusă plângerea au acționat cu bună-credință în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și au respectat normele legale privind judecarea cauzei.

Ei nu pot fi făcuți răspunzători pentru o soluție pe care petenții o consideră netemeinică sau nelegală. O astfel de soluție nu poate fi atacată decât prin exercitarea căilor de atac de partea nemulțumită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de petenții S.P.T. și S.M.E. împotriva sentinței penale nr. 21 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia Obligă recurenții petenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.