ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21

din 9 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3515/2004, Curtea de Apel Alba

Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții S.P.T. și S.M.E.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 23 martie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A obligat petiționarii la

plata sumei de 250.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a constatat următoarele:

Petiționarii au depus

plângere penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246

C. pen., față de C.V., judecător la Judecătoria Câmpeni; P.L. și L.I.,

judecători la Tribunalului Alba.

Față de judecătorul C.I. de

la Curtea de Apel Alba, Iulia cauza a fost trimisă pentru cercetări Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petenții au considerat că

cei trei judecători de la Judecătoria Câmpeni și, respectiv, Tribunalul Alba,

cu ocazia soluționării fondului dosarului civil nr. 965/2002 și apoi a

judecării căii de atac, au pronunțat și, respectiv au respins recursul,

încălcând astfel prevederile art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 39/ P din

23 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus

neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, pentru infracțiunea

de abuz în serviciu, în temeiul art. 209 alin. (4), art. 229 pct. 1 lit. f) și

art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Nemulțumiți de hotărâre,

petenții au formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând,

infirmarea soluției procurorului.

Instanța a respins plângerea

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Petenții au atacat decizia

penală nr. 21/2004 a Curții de Apel Alba Iulia cu recurs pe care, în termen

legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ei au reiterat motivele din

plângerea inițială și apoi din cea adresată instanței, considerând că

judecătorii care au soluționat acțiunea și apoi cei care i-au respins recursul

au comis infracțiunea de abuz în serviciu.

Recursul declarat este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Judecătorii împotriva cărora

a fost depusă plângerea au acționat cu bună-credință în îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu și au respectat normele legale privind judecarea

cauzei. Ei nu pot fi făcuți răspunzători pentru o soluție pe care petenții o

consideră netemeinică sau nelegală. O astfel de soluție nu poate fi atacată

decât prin exercitarea căilor de atac de partea nemulțumită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarat de petenții S.P.T. și S.M.E. împotriva

sentinței penale nr. 21 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia

Obligă recurenții petenți la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.