ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3692/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare din 20

iunie 2005 (data poștei), contestatorul S.E.C. a solicitat desființarea

deciziei nr. 3190/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală.

Prin decizia penală nr. 1734

pronunțată în ședința publică din 17 martie 2006, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a admis contestația formulată de contestator, a

desființat decizia penală nr. 3190 din 20 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție și a fixat termen pentru rejudecarea recursului, subzistând cazul

de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Rejudecând recursul, Înalta Curte

constată că prin rezoluția din 6 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 311/P/2004,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi

penale față de C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 C.

pen., constatând că plângerea petentului este neîntemeiată.

În motivarea plângerii, petentul a

susținut că, în ziua de 29 iulie 2004, cu ocazia studierii dosarului nr. 92/P/2002

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost insultat și împins de către

C.I., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Soluționând plângerea, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că, în calitate de procuror, C.I. a

supravegheat studierea dosarului de către petent, exercitându-și atribuțiile de

serviciu.

Prin rezoluția nr. 4463/II/2/2004,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins,

ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, constatând, în urma verificărilor efectuate, că

prim procurorul adjunct nu a avut o conduită abuzivă față de petiționar.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției la instanță.

Prin sentința penală nr. 81 din 3

noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petent.

Instanța a reținut că, în cauză, nu

s-a dovedit faptul că prim procurorul adjunct C.I. ar fi folosit expresii

jignitoare față de petent sau că ar fi exercitat violențe împotriva acestuia,

exercitându-și doar atribuțiile de serviciu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și pe fond, rejudecând cauza, să se dispună restituirea dosarului

Parchetului Curții de Apel Craiova, întrucât nu a formulat plângere împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Examinând cauza, atât din punct de

vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu

este fondat.

Susținerile petentului că nu a

formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova de neîncepere a urmăririi penale față de C.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen., sunt infirmate de rezoluția din 23

septembrie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în

dosarul nr. 4463/II/2/2004, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de S.E.C. împotriva sus-menționatei rezoluții, din dosarul Curții de

Apel Craiova aflându-se plângerea petentului împotriva soluției date în dosarul

nr. 311/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înaintată la

Curtea de Apel Craiova spre soluționare potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Soluția de respingere a plângerii petentului

împotriva rezoluției nr. 4463/II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova prin sentința penală atacată este temeinică și legală. Probele

administrate în cauză, dovedesc faptul că prim procurorul adjunct C.I. a avut o

atitudine față de petent în limita exercitării atribuțiilor sale de serviciu,

neavând o conduită abuzivă față de acesta.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul S.E.C. împotriva sentinței penale nr. 81 din 3

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2006.