ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2694/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 6 octombrie 2005, petentul M.I. a solicitat cercetarea și tragerea la răspunderea penală a magistraților judecători C.R., M.S., B.L., D.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen., și împotriva fostei sale soții, M.E., pentru instigare sau complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În motivarea plângerii, petentul a susținut că magistrații sus-menționați au pronunțat hotărâri judecătorești nelegale; exercitând abuziv atribuțiile în cazul soluționării dosarelor civile care au avut ca obiect cererea de ordonanță președințială formulată de M.E.

Prin aceeași plângere, s-a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a judecătoarei T.A., din cadrul Judecătoriei Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu motivarea că a soluționat abuziv contestația la executare a petentului împotriva sentinței civile nr. 3540 din 13 aprilie 2005. Efectuându-se acte premergătoare în cauză, s-a stabilit că Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 3540 din data de 13 aprilie 2005, pronunțată de judecător R.C., a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de M.E. împotriva petentului, acesta fiind obligat să predea reclamantei un rând de chei de la apartamentul dobândit în timpul căsătoriei.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs la Tribunalul Dolj de petent, calea de atac fiind soluționată de magistrații judecători B.L., M.S. și D.B. prin decizia civilă nr. 972 din 30 mai 2005. Apreciind probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs a respins calea de atac exercitată de petent, pronunțând astfel o hotărâre irevocabilă. O altă cauză în care petentul a figurat ca parte, o reprezintă dosarul civil nr. 10152/2005 al Judecătoriei Craiova, în care acesta avea calitatea de contestator, cauză în care s-a respins contestația la executare formulată și cererea de suspendare, sentință pronunțată de magistratul judecător Ț.A. Prin rezoluția din 22 iunie 2005 dată în dosarul nr. 192/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

În termen legal, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere, fiind adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și soluționată prin rezoluția din 4 octombrie 2005. Constatând legalitatea și temeinicia rezoluțiilor atacate s-a dispus respingerea plângerii, ca neîntemeiată, reținându-se că nu se impune infirmarea soluției dată în cauză de procuror. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere adresată instanței competente, Curtea de Apel Craiova. Prin sentința penală nr. 13 pronunțată în ședința publică de la 21 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată, reținând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii, în sensul că vreunul dintre magistrații judecători reclamați ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea cercetărilor solicitate prin plângere. Examinând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. c) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Instanța de fond, soluționând plângerea, a verificat rezoluția atacată pe baza actelor, lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și în raport de dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea și a menținut soluția dată prin rezoluție.

Potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, este sancționată fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. În mod corect instanța de fond a reținut că litigiile civile, în care părți au figurat petentul și fosta sa soție M.E. soluționate de magistrații judecători prin hotărârile amintite, reprezintă rezultatul interpretării logico – juridică a probatoriilor administrate în cauză și convingerii intime a acestora. Soluțiile pronunțate au fost supuse căilor de atac exercitate de petent, fiind menținute, ceea ce demonstrează legalitatea și temeinicia acestora și nu pretinde abuzuri exercitate de magistrații judecători în judecarea cauzelor în care petentul a fost parte.

În mod corect s-a reținut de către procuror că fapta nu există și în temeiul art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.