ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6154/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 14 aprilie 2004,

petiționarul D.O. s-a adresat Curții de Apel București, secția a II-a penală,

cu o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 2593/P/2003 în ce

privește pe judecătorul N.I. de la Judecătoria Giurgiu, pe motiv că acesta a

pronunțat sentința civilă nr. 5352 din 2 noiembrie 2001 prin săvârșirea unei

infracțiuni de abuz în serviciu.

Se invocă în plângere,

faptul că hotărârea respectivă se întemeiază pe probe false, iar judecătorul a

admis cereri care au favorizat partea adversă.

La plângerea respectivă,

petiționarul a atașat răspunsul primit de la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, din data de 23 ianuarie 2004 prin care i se comunica că

plângerea formulată împotriva judecătorului a fost soluționată cu neînceperea

urmăririi penale.

În cursul soluționării, la

cauza respectivă a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2593/2003 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a pus în vedere petiționarului

să facă dovada că împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, a

formulat plângeri potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

La termenul de judecată din

25 iunie 2004, petiționarul a depus la dosar comunicarea datată 22 iunie 2004

privind răspunsurile la memoriile adresate și din care rezultă că plângerea

împotriva soluției pronunțate în dosarul nr. 2593/P/2003 a fost înaintată,

împreună cu dosarul, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționare.

La termenul de judecată din

ziua de 20 iulie 2004, ca urmare a solicitării de a se comunica stadiul

soluționării plângerii împotriva soluției din dosarul nr. 2593/P/2003,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat că nu a fost

înregistrată nici o plângere formulată conform dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., de către petiționarul D.O. împotriva soluției respective.

Pe baza acestor probe,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins plângerea

petiționarului D.O.

Împotriva acestei soluții,

petiționarul a declarat recurs.

În motivele de recurs depuse

în scris la dosar, el a susținut că sentința nu este legală și temeinică,

nefiind mulțumit de modul în care judecătorul N.I. a soluționat cauza sa

civilă, pronunțând astfel o soluție greșită.

Sub acest aspect a menționat

că judecătorul a soluționat cauza fără să verifice împuternicirile avocațiale

și actele depuse la dosar, iar avocații i-au susținut cauza în mod abuziv fără

consimțământul său.

Recursul nu este întemeiat.

Analizând hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, se constată că

este legală și temeinică.

Astfel, în dosarul nr.

2593/P/2003, prin rezoluția din 21 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), combinat cu

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva

judecătorului N.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Rezoluția respectivă a fost

comunicată petiționarului la data de 23 ianuarie 2004 și acesta fără să se

adreseze procurorului ierarhic superior, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, la 8 aprilie 2004 a sesizat instanța Curții

de Apel București cu plângere împotriva soluției menționate. Așa cum a

procedat, petiționarul a încălcat dispozițiile art. 278 C. proc. pen., care

prevăd că plângerea împotriva măsurilor și a actelor efectuate de procuror, se

rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În reglementarea art. 278

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, orice persoană

interesată se poate adresa în termen de 20 de zile de la data înștiințării cu

plângere împotriva soluției de respingere dispusă la urmărirea penală, la instanța

competentă.

În cauza de față, așa cum

rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

petiționarul s-a adresat cu un memoriu împotriva aceleiași rezoluții din

dosarul nr. 2593/P/2003 și P.N.A. ce a fost trimis spre soluționare Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București care a comunicat că nu o poate soluționa

deoarece dosarul de urmărire penală a fost înaintat instanței.

Ca atare, demersul

întreprins de petiționar nu reprezintă o plângere penală împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, ci un memoriu în care relata unele

nemulțumiri ale sale, astfel încât nu se poate susține că el a respectat

prevederile art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen.

În consecință, recursul

urmează să fie respins, ca nefondat, deoarece sentința Curții de Apel

București, secția a II-a penală, este legală și temeinică.

Cheltuielile efectuate de

stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de petiționarul D.O. împotriva sentinței penale nr. 83 din 15 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul N.I., ca

nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 noiembrie 2004.