ÎCCJ, Decizia nr. 276/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În perioada 23 decembrie 2002 - 9 martie 2004, petentul D.A. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, mai multe plângeri penale, privind pe judecătorii de la Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Cluj, care au soluționat în fond și căi de atac, cererea sa de stabilire a paternității. Prin rezoluția nr. 20/P/2004 din 11 mai 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.E., B.C., N.S., C.A., V.M.C. și P.E., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247 și 289 C. pen. Ulterior acestei rezoluții, petentul menționat a formulat o nouă plângere, în care sunt menționați numai judecătorii C.A.

și V.M.C. Primind plângerea, procurorul M.T.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petentului, că aspectele reclamate prin petiția din 24 mai 2004, au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 20/P/2004, soluționat la data de 11 mai 204, împrejurare în raport cu care nu se mai pot face noi cercetări, cu privire la aceleași fapte. Urmare a acestei comunicări, petentul a formulat plângere împotriva procurorului menționat și a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, susținând că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 814/P/2004 din 14 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., față de magistrații N.I., întrucât fapta nu există și M.S., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective. S-a reținut că plângerea formulată de petentul D.A. este neîntemeiată, din următoarele considerente: 1. - Magistratul N.I. nu a redactat și nu a semnat comunicarea nr. 1209/VIII/1/2004 din 8 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, așa încât nu se poate reține existența vreunei fapte în ceea ce îl privește pe acesta.

2. - Magistratul M.T.S. s-a pronunțat în dosarul nr. 20/P/2004, prin rezoluția din 11 mai 2004, în limitele plângerii formulate de persoana vătămată D.A., împotriva judecătorilor C.A. și V.M.C. La dispunerea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul menționat a avut în vedere întreaga situație de fapt referitoare la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistrații C.A. și V.M.C. Drept urmare, în mod corect. noua sesizare formulată de D.A., la data de 24 mai 2004, după emiterea soluției în dosarul nr. 20/P/2004 și care viza același cadru procesual, nu a constituit obiectul unei noi cauze penale, ci a fost arhivată, aspecte ce au fost aduse la cunoștință, petentului menționat.

În consecință, emiterea comunicării incriminate nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către procurorul M.T.S. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere. Prin rezoluția nr. 4779/84/N/2005 din 6 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins plângerea, ca neîntemeiată. Pentru a dispune în sensul arătat, procurorul ierarhic superior a constatat că în mod greșit, petentul a susținut că rezoluția din 11 mai 2004 privește numai pe judecătorul C.A., nu și pe judecătorul P.E. Pe de altă parte, criticile petentului, privind neefectuarea unei noi cercetări, cu privire la aceleași fapte și persoane, nu sunt susținute de legea procesual-penală.

În fine, s-a reținut că petentul a abuzat de dispozițiile art. 278 C. proc. pen., față de faptul că acest text privește soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, iar dacă nemulțumirea persistă, sunt incidente dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere, întemeiată pe art. 278 alin. (2) C. proc. pen. Plângerea nu a fost motivată. Petentul nu s-a prezentat în instanță, pentru motivarea și susținerea plângerii, la termenul fixat pentru soluționarea acesteia, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită. Prin sentința nr. 414 din 15 iulie 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins plângerea, ca nefondată.

S-a reținut că petentul a formulat plângerea, întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., vizând neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Or situația afirmată de petent nu corespunde adevărului. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul D.A. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. sau critici cu privire la sentința atacată. Examinând cauza, în raport cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: Potrivit art. 278 alin. (2) C. proc. pen., „În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale Procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”.

Petentul a formulat plângere, întemeiată pe dispoziția legală menționată. Drept urmare, plângerea viza neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacată în condițiile art. 275 C. proc. pen. Or, examinând cauza sub aspectul vizat de petent prin formularea plângerii menționate, prima instanță a constatat că procurorul ierarhic superior, potrivit competenței sale, a examinat rezoluția atacată, a constatat că aceasta este legală și temeinică și a motivat exhaustiv și convingător, soluția de respingere a plângerii și menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Așadar, nestabilind altă situație de fapt în baza probatoriului administrat, respingând plângerea formulată de petent, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. Nici în această etapă procesuală nu se constată altă stare de fapt, decât cea corect reținută de prima instanță. Drept urmare, nu se constată motive de nelegalitate care să justifice admiterea căii de atac exercitate. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinței nr. 414 din 15 iulie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2539/2005. Obligă petentul D.A., să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.