ÎCCJ, Decizia nr. 276/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În perioada 23 decembrie

2002 - 9 martie 2004, petentul

D.A. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

mai multe plângeri penale, privind pe judecătorii de la Judecătoria Cluj-Napoca

și Tribunalul Cluj, care au soluționat în fond și căi de atac, cererea sa de

stabilire a paternității.

Prin rezoluția nr. 20/P/2004

din 11 mai 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii B.E., B.C., N.S., C.A., V.M.C. și P.E.,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247 și 289 C. pen.

Ulterior acestei rezoluții,

petentul menționat a formulat o nouă plângere, în care sunt menționați numai

judecătorii C.A. și V.M.C.

Primind plângerea,

procurorul M.T.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petentului,

că aspectele reclamate prin petiția din 24 mai 2004, au făcut obiectul

cercetărilor în dosarul nr. 20/P/2004, soluționat la data de 11 mai 204,

împrejurare în raport cu care nu se mai pot face noi cercetări, cu privire la

aceleași fapte.

Urmare a acestei comunicări,

petentul a formulat plângere împotriva procurorului menționat și a Procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, susținând că aceștia se

fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr.

814/P/2004 din 14 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea

urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., față de magistrații N.I., întrucât

fapta nu există și M.S., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii sub aspectul laturii obiective.

S-a reținut că plângerea

formulată de petentul D.A. este neîntemeiată, din următoarele considerente:

redactat și nu a semnat comunicarea nr. 1209/VIII/1/2004 din 8 octombrie 2004,

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, așa încât nu se poate reține

existența vreunei fapte în ceea ce îl privește pe acesta.

pronunțat în dosarul nr. 20/P/2004, prin rezoluția din 11 mai 2004, în limitele

plângerii formulate de persoana vătămată D.A., împotriva judecătorilor C.A. și

V.M.C.

La dispunerea soluției de neîncepere

a urmăririi penale, procurorul menționat a avut în vedere întreaga situație de

fapt referitoare la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistrații

C.A. și V.M.C.

Drept urmare, în mod corect.

noua sesizare formulată de D.A., la data de 24 mai 2004, după emiterea soluției

în dosarul nr. 20/P/2004 și care viza același cadru procesual, nu a constituit

obiectul unei noi cauze penale, ci a fost arhivată, aspecte ce au fost aduse la

cunoștință, petentului menționat.

În consecință, emiterea comunicării

incriminate nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu

de către procurorul M.T.S.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere.

Prin rezoluția nr.

4779/84/N/2005 din 6 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins

plângerea, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune în sensul

arătat, procurorul ierarhic superior a constatat că în mod greșit, petentul a

susținut că rezoluția din 11 mai 2004 privește numai pe judecătorul C.A., nu și

pe judecătorul P.E.

Pe de altă parte, criticile

petentului, privind neefectuarea unei noi cercetări, cu privire la aceleași

fapte și persoane, nu sunt susținute de legea procesual-penală.

În fine, s-a reținut că

petentul a abuzat de dispozițiile art. 278 C. proc. pen., față de faptul că

acest text privește soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic

superior, iar dacă nemulțumirea persistă, sunt incidente dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere, întemeiată pe

art. 278 alin. (2) C. proc. pen.

Plângerea nu a fost

motivată.

Petentul nu s-a prezentat în

instanță, pentru motivarea și susținerea plângerii, la termenul fixat pentru

soluționarea acesteia, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită.

Prin sentința nr. 414 din 15

iulie 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins

plângerea, ca nefondată.

S-a reținut că petentul a

formulat plângerea, întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (2) C. proc.

pen., vizând neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Or situația afirmată de

petent nu corespunde adevărului.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, petentul D.A. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile

de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. sau critici cu

privire la sentința atacată.

Examinând cauza, în raport

cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

următoarele:

Potrivit art. 278 alin. (2)

C. proc. pen., „În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori

ale Procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale

procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către

aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”.

Petentul a formulat

plângere, întemeiată pe dispoziția legală menționată.

Drept urmare, plângerea viza

neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale atacată în condițiile art. 275 C. proc. pen.

Or, examinând cauza sub

aspectul vizat de petent prin formularea plângerii menționate, prima instanță a

constatat că procurorul ierarhic superior, potrivit competenței sale, a

examinat rezoluția atacată, a constatat că aceasta este legală și temeinică și

a motivat exhaustiv și convingător, soluția de respingere a plângerii și

menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Așadar, nestabilind altă

situație de fapt în baza probatoriului administrat, respingând plângerea

formulată de petent, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen.

Nici în această etapă

procesuală nu se constată altă stare de fapt, decât cea corect reținută de

prima instanță.

Drept urmare, nu se constată

motive de nelegalitate care să justifice admiterea căii de atac exercitate.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. care,

în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul

D.A.

împotriva sentinței nr. 414 din 15

iulie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în dosarul nr. 2539/2005.

Obligă petentul D.A., să plătească

statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli

judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2005.