ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2306/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La 24 noiembrie 2005 s-a înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 12078/2005 plângerea formulată, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de partea vătămată A.I., împotriva procurorilor

P.P. și B.F. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul săvârșirii

faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și protejarea infractorilor,

plângere prin care a solicitat desființarea rezoluției nr. 91/P/2005 dată la 20

octombrie 2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, a mai solicitat desființarea

rezoluției nr. 1303/II/2 din 17 noiembrie 2005, dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins, ca

neîntemeiată, plângerea petiționarului A.I. împotriva rezoluției nr. 91/P/2005

a aceleiași unități de parchet.

Prin rezoluția din data de 25

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 91/P/2005, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procurorii P.P. și B.F., pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. S-a mai dispus ca soluția să fie comunicată

părților cu mențiunea pentru A.I. de a-și recupera eventualele pretenții civile

față de Grupul Școlar Arad H.C., pe calea unei acțiuni civile.

Pentru a se pronunța această

rezoluție, s-a reținut că, la data de 14 aprilie 2005, petiționarul A.I. a

depus o plângere penală împotriva prim procurorului P.P. și a procurorului B.F.

arătând că, în cursul lunii noiembrie 2004, petentul a sesizat Parchetul de pe

lângă Judecătoria Arad că C.C. și secretara șefă C.E. din cadrul Grupului Școlar

de Transporturi Auto H.C. nu i-au normat și nu i-au retribuit corect volumul de

muncă prestat în calitate de profesor în comisia pentru obținerea

certificatelor de competență, aplicându-i prevederile Ordinului Ministrului

Educației și Cercetării din data de 10 iunie 2004 în loc de prevederile

O.M.E.C. nr. 4119/09.06.2003. A apreciat că activitatea infracțională a

procurorului B.F. a constat tocmai în soluția pronunțată în dosarul nr. 5750/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, respectiv rezoluția din 25

ianuarie 2005 prin care același procuror a confirmat propunerea organelor de

poliție, S.I.F., de neîncepere a urmăririi penale față de C.C.C. și C.E., sub

aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei soluții a depus

plângere petentul A.I., iar prin rezoluția 205/II/2/2005 din data de 22

februarie, prim procurorul P.P. a respins plângerea împotriva soluției pronunțate

de către procurorul B.F.

Petiționarul, la 7 martie 2005, a

introdus o plângere pe rolul Judecătoriei Arad solicitând desființarea soluției

procurorului dată în dosarul nr. 5750/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad precum și a soluției prim procurorului aceleiași unități de

parchet, dată în dosarul nr. 205/II/2/2005, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorii C.C. și C.E.

Judecătoria Arad, prin sentința

penală nr. 684 din 1 aprilie 2005, a menținut ca fiind legale și temeinice

soluțiile date de procurorii reclamați – reprezentanți ai Parchetului de pe

lângă Judecătoria Arad și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins plângerea formulată de petent.

De asemenea, s-a mai reținut că deși

petentul a uzat de căile legale de atac, respectiv a făcut plângere în fața

instanței împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată și avea

cunoștință de sentința penală din data de 01 aprilie 2005, petentul a depus o

plângere penală împotriva celor 2 procurori, la data de 14 aprilie 2005, la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și chiar a revenit cu o nouă

plângere la data de 21 iunie 2005, cu același conținut, pe care a adresat-o

Curții de Apel Timișoara, iar această instanță a trimis-o spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea rezoluției atacate s-a

mai reținut că intimații - procurori P.P. și B.F., în exercitarea sarcinilor

lor de serviciu, și-au îndeplinit corect atribuțiile și nu au cauzat nici o

vătămare intereselor legale ale petentului, astfel că faptele reclamate de

petiționar și presupuse a fi săvârșite de aceștia, nu există.

Împotriva rezoluției nr. 91/P/2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petiționarul a formulat

plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen., ce a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția dată la 17 noiembrie 2005 de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința penală nr. 8/ PI din 19 ianuarie 2006, a respins plângerea petentului

A.I., formulată împotriva celor două rezoluții, ca nefondată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menținând ca fiind legală și temeinică rezoluția

nr. 91/P/2005.

De asemenea, a dispus obligarea

petentului la 50 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată petiționarul, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Pe rolul secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 3349/1/2006, fixându-se

prim termen de judecată la 7 aprilie 2006.

Recurentul petiționar a depus la 20

martie 2006, la dosar, prin registratură „Concluzii scrise” în cuprinsul cărora

și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care s-a soluționat cauza de către

Curtea de Apel Timișoara și a subliniat că pentru munca prestată suplimentar i

s-a refuzat plata a 78 de ore. A solicitat casarea sentinței atacate și, pe

fond, rejudecarea cauzei pentru restabilirea adevărului și legalității.

Recursul declarat de petiționar este

nefondat.

Analizând întreg materialul probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza

actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de

petiționar, rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., fiind legale și temeinice.

Așa cum corect s-a învederat în

motivarea sentinței atacate și a rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale,

nu există indicii care să justifice aprecierea că intimații procurori P.P. și B.F.,

când au emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată sub nr. 91/P/2005

și rezoluția dată la 17 noiembrie 2005 sub nr. 1303/II/2/2005, ar fi săvârșit

vreo faptă penală, deoarece aceștia nu și-au încălcat îndatoririle de serviciu

prin neîndeplinirea lor sau defectuoasa îndeplinire a lor. Soluțiile pronunțate

au fost conforme cu probele administrate în dosar, fiind rezultatul aplicării

corecte a dispozițiilor legale în vigoare și reflectând întocmai intima

convingere a procurorilor, atunci când au apreciat că faptele presupuse a fi săvârșite

de cei doi procurori, nu există.

Dealtfel, soluțiile pronunțate de

cei doi intimați procurori au fost confirmate de Judecătoria Arad, în dosarul nr.

5750/P/2004, iar petentul a fost îndrumat să-și recupereze eventualele

pretenții bănești față de Grupul Școlar H.C., pe calea unei acțiuni civile.

În speță, simpla împrejurare că

soluțiile date în cauză au fost nefavorabile petiționarului, nu este un argument

solid și serios pentru a putea fi luat în seamă și a putea declanșa cercetarea

penală a unor magistrați – procurori, ce nu au făcut altceva decât să slujească

actul de justiție cu respectarea prevederilor legale.

În consecință, întrucât motivele de

casare nu sunt întemeiate, iar alte motive, susceptibile a fi analizate din

oficiu, nu se constată, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționar, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 80 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 8/ PI din 19

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.