ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2306/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 24 noiembrie 2005 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 12078/2005 plângerea formulată, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., de partea vătămată A.I., împotriva procurorilor P.P. și B.F. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul săvârșirii faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și protejarea infractorilor, plângere prin care a solicitat desființarea rezoluției nr. 91/P/2005 dată la 20 octombrie 2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. De asemenea, a mai solicitat desființarea rezoluției nr. 1303/II/2 din 17 noiembrie 2005, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului A.I.

împotriva rezoluției nr. 91/P/2005 a aceleiași unități de parchet. Prin rezoluția din data de 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 91/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii P.P. și B.F., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. S-a mai dispus ca soluția să fie comunicată părților cu mențiunea pentru A.I. de a-și recupera eventualele pretenții civile față de Grupul Școlar Arad H.C., pe calea unei acțiuni civile. Pentru a se pronunța această rezoluție, s-a reținut că, la data de 14 aprilie 2005, petiționarul A.I. a depus o plângere penală împotriva prim procurorului P.P. și a procurorului B.F. arătând că, în cursul lunii noiembrie 2004, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad că C.C.

și secretara șefă C.E. din cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto H.C. nu i-au normat și nu i-au retribuit corect volumul de muncă prestat în calitate de profesor în comisia pentru obținerea certificatelor de competență, aplicându-i prevederile Ordinului Ministrului Educației și Cercetării din data de 10 iunie 2004 în loc de prevederile O.M.E.C. nr. 4119/09.06.2003. A apreciat că activitatea infracțională a procurorului B.F. a constat tocmai în soluția pronunțată în dosarul nr. 5750/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, respectiv rezoluția din 25 ianuarie 2005 prin care același procuror a confirmat propunerea organelor de poliție, S.I.F., de neîncepere a urmăririi penale față de C.C.C.

și C.E., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. Împotriva acestei soluții a depus plângere petentul A.I., iar prin rezoluția 205/II/2/2005 din data de 22 februarie, prim procurorul P.P. a respins plângerea împotriva soluției pronunțate de către procurorul B.F. Petiționarul, la 7 martie 2005, a introdus o plângere pe rolul Judecătoriei Arad solicitând desființarea soluției procurorului dată în dosarul nr. 5750/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad precum și a soluției prim procurorului aceleiași unități de parchet, dată în dosarul nr. 205/II/2/2005, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C.C. și C.E. Judecătoria Arad, prin sentința penală nr. 684 din 1 aprilie 2005, a menținut ca fiind legale și temeinice soluțiile date de procurorii reclamați – reprezentanți ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins plângerea formulată de petent. De asemenea, s-a mai reținut că deși petentul a uzat de căile legale de atac, respectiv a făcut plângere în fața instanței împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată și avea cunoștință de sentința penală din data de 01 aprilie 2005, petentul a depus o plângere penală împotriva celor 2 procurori, la data de 14 aprilie 2005, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și chiar a revenit cu o nouă plângere la data de 21 iunie 2005, cu același conținut, pe care a adresat-o Curții de Apel Timișoara, iar această instanță a trimis-o spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea rezoluției atacate s-a mai reținut că intimații - procurori P.P.

și B.F., în exercitarea sarcinilor lor de serviciu, și-au îndeplinit corect atribuțiile și nu au cauzat nici o vătămare intereselor legale ale petentului, astfel că faptele reclamate de petiționar și presupuse a fi săvârșite de aceștia, nu există. Împotriva rezoluției nr. 91/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petiționarul a formulat plângere, în baza art. 278 1 C. proc. pen., ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția dată la 17 noiembrie 2005 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 8/ PI din 19 ianuarie 2006, a respins plângerea petentului A.I., formulată împotriva celor două rezoluții, ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., menținând ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 91/P/2005. De asemenea, a dispus obligarea petentului la 50 lei RON cheltuieli judiciare statului. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată petiționarul, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 3349/1/2006, fixându-se prim termen de judecată la 7 aprilie 2006. Recurentul petiționar a depus la 20 martie 2006, la dosar, prin registratură „Concluzii scrise” în cuprinsul cărora și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care s-a soluționat cauza de către Curtea de Apel Timișoara și a subliniat că pentru munca prestată suplimentar i s-a refuzat plata a 78 de ore.

A solicitat casarea sentinței atacate și, pe fond, rejudecarea cauzei pentru restabilirea adevărului și legalității. Recursul declarat de petiționar este nefondat. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., fiind legale și temeinice. Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimații procurori P.P. și B.F., când au emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată sub nr. 91/P/2005 și rezoluția dată la 17 noiembrie 2005 sub nr. 1303/II/2/2005, ar fi săvârșit vreo faptă penală, deoarece aceștia nu și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea lor sau defectuoasa îndeplinire a lor.

Soluțiile pronunțate au fost conforme cu probele administrate în dosar, fiind rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale în vigoare și reflectând întocmai intima convingere a procurorilor, atunci când au apreciat că faptele presupuse a fi săvârșite de cei doi procurori, nu există. Dealtfel, soluțiile pronunțate de cei doi intimați procurori au fost confirmate de Judecătoria Arad, în dosarul nr. 5750/P/2004, iar petentul a fost îndrumat să-și recupereze eventualele pretenții bănești față de Grupul Școlar H.C., pe calea unei acțiuni civile. În speță, simpla împrejurare că soluțiile date în cauză au fost nefavorabile petiționarului, nu este un argument solid și serios pentru a putea fi luat în seamă și a putea declanșa cercetarea penală a unor magistrați – procurori, ce nu au făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu respectarea prevederilor legale.

În consecință, întrucât motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive, susceptibile a fi analizate din oficiu, nu se constată, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 8/ PI din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2006.