ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

A.I.

, la data de 29 iunie 2005, s-a adresat Curții de

Apel Timișoara cu plângere penală împotriva intimatei judecătoare M.M. de la

Judecătoria Arad, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, întrucât, odată cu soluționarea și pronunțarea sentinței

penale nr. 684/2005 i-a încălcat grav drepturile sale. S-a arătat că pentru

a-și justifica soluția pronunțată, a recurs la o serie de falsuri în motivarea

soluției date.

Curtea de Apel Timișoara, față de

conținutul plângerii și de dispozițiile art. 28

1

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., a trimis plângerea spre competentă soluționare Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a efectuat acte premergătoare în cauză și prin rezoluția din 21 iulie

2005, pronunțată în dosarul nr. 120/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (1) și (4)

cu referite la art. 10 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale cu privire la M.M., sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 288 – art. 291 C. pen.

S-a motivat că într-adevăr, odată cu

redactare sentinței, intimata-judecătoare a înserat unele aspecte arătate de

către petiționar, însă acestea pot fi eliminate pe calea îndreptarea erorii

materiale, dar nu a comis nici un abuz care să-i încalce drepturile

petiționarului.

Potrivit art. 278 C. proc. pen.,

împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la Procurorul General care

examinând rezoluția pronunțată în cauză, în raport de actele premergătoare, prin

ordonanța din 02 august 2005, în dosarul nr. 875/II/2/2005, a respins

plângerea, ca nefondată, întrucât intimata judecător nu a încălcat drepturile

petiționarului și nici nu a comis falsuri așa cum pretinde.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluțiilor adoptate în cauză, petiționarul s-a adresat

cu plângere Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe considerent că, deși

intimata judecător M.M., cu ocazia pronunțării sentinței penale 684/2005, a

Judecătoriei Arad, i-a încălcat grav drepturile, iar pentru a justifica

soluția, a comis o serie de falsuri, organele de urmărire penală în mod

nejustificat au reținut că ea nu a comis nici o faptă de natură penală și i-au

respins plângerile.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

examinând actele dosarului care au stat la baza adoptării celor două soluții,

prin sentința penală nr. 90/ I din 19 octombrie 2005, a respins plângerea, ca

nefondată, și a menținut rezoluția parchetului din 21 iulie 29005, pe

considerent că este legală și temeinică.

Instanța, în considerentele

sentinței a arătat că intimata-judecătoare nu a comis nici o faptă de natură

penală, iar soluția pronunțată în cauză a fost adoptată în conformitate cu

legea și propria conștiință.

În conformitate cu art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de

către petiționar, invocând aceleași aspecte referitoare la abuzul și falsurile

comise de către intimata M.M. și care au fost ignorate de organele cărora li

s-a adresat.

Examinând recursul declarat, în raport

de actele premergătoare efectuate în cauză, de cele două soluții adoptate de

către parchet, rezoluție și ordonanță, de hotărârea instanței de fond, se

constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru motive ce

se vor arăta în continuare.

Petiționarul recurent A.I. s-a

adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu plângere penală, privind pe

C.C.C. și C.E., care în calitate de director și respectiv secretar șef la

Grupul Școlar H.C., nu i-ar fi plătit un număr de 78 ore pentru munca depusă,

reprezentând îndrumarea elevilor pentru întocmirea proiectelor în vederea

obținerii atestatului profesional, în conformitate cu Ordinul M.E.C. din 9

septembrie 2003.

Parchetul de pe lângă Judecătoria

Arad, în dosarul nr. 5750/P/2004, la data de 25 ianuarie 2005, a confirmat

propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală cu privire

la cei doi făptuitori, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă a infracțiunii, acțiunea de

neîndeplinire sau îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intră în atribuțiunile

de serviciu, salarizarea recurentului făcându-se potrivit art. 10 din Ordinul

M.E.C. din 10 iunie 2004.

Această soluție a fost atacată la

Primul Procuror de pe lângă Judecătoria Arad, care la data de 22 februarie

2005, prin soluția adoptată a respins plângerea petiționarului.

Potrivit art. 278

1

C.

proc. pen., petiționarul la 7 martie 2005, s-a adresat Judecătoriei Arad cu

plângere împotriva soluției procurorului adoptată în dosarul 5750/2004, prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori C.C.C. și

C.E.

Judecătoria Arad a soluționat

plângerea și pronunțând sentința penală nr. 684 din 1 aprilie 2005, al cărui

președinte al completului de judecată a fost M.M., a respins plângerea, ca

nefondată.

Această sentință, A.I. nu a mai

atacat-o cu recurs.

A.I., nemulțumit de soluția

pronunțată de către judecător M.M., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul infracțiunilor menționate mai sus

și prin rezoluția din 21 iunie 2005, adoptată în dosarul nr. 120/2005, a fost

respinsă plângerea.

Această rezoluție a fost atacată cu

plângere la Procurorul General al Curții de Apel Timișoara, care la data de 2

august 2005, a respins plângerea petiționarului pe considerent că rezoluția adoptată

în cauză este legală și temeinică și că nu s-au constatat aspecte privind

comiterea vreunei infracțiuni de către judecătoare M.M., așa cum se pretinde.

A fost sesizată Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, cu plângere împotriva soluției pronunțată de către

parchet, în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., astfel că, prin

sentința penală nr. 90/ PI din 19 octombrie 2005, a fost respinsă plângerea.

Referitor la criticile invocate de

către recurent cu privire la soluțiile adoptate de către parchet, cum și de

prima instanță, Curtea de Apel Timișoara, privind pe intimata M.M., se constată

că sunt neîntemeiate.

Intimata judecătoare M.M., în

pronunțarea sentinței penală nr. 684 din 1 aprilie 2005 a avut în vedere actele

și lucrările dosarului și, soluția pronunțată în cauză este în conformitate cu

legea și propria conștiință, iar prin activitatea sa nu a căutat în nici un mod

să favorizeze pe numiții C.C.C. și C.E.

Desigur că în considerentele

sentinței penale nr. 684 din 1 aprilie 2005 s-au strecurat unele inadvertențe,

însă nu de natură de a antama soluția pe fond, chestiuni care se puteau rezolva

potrivit art. 195 C. proc. pen., sau cu ocazia căii de atac a recursului, dacă

recurentul o folosea.

Așa fiind, se constată că în cauză

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, justă dreaptă și potrivit

actelor premergătoare de la dosar, cum de altfel și cele două soluții adoptate

de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 90 din 19

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.