ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A.I. , la data de 29 iunie 2005, s-a adresat Curții de Apel Timișoara cu plângere penală împotriva intimatei judecătoare M.M. de la Judecătoria Arad, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, întrucât, odată cu soluționarea și pronunțarea sentinței penale nr. 684/2005 i-a încălcat grav drepturile sale. S-a arătat că pentru a-și justifica soluția pronunțată, a recurs la o serie de falsuri în motivarea soluției date. Curtea de Apel Timișoara, față de conținutul plângerii și de dispozițiile art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a trimis plângerea spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a efectuat acte premergătoare în cauză și prin rezoluția din 21 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 120/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (1) și (4) cu referite la art. 10 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la M.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 288 – art. 291 C. pen. S-a motivat că într-adevăr, odată cu redactare sentinței, intimata-judecătoare a înserat unele aspecte arătate de către petiționar, însă acestea pot fi eliminate pe calea îndreptarea erorii materiale, dar nu a comis nici un abuz care să-i încalce drepturile petiționarului. Potrivit art. 278 C. proc.

pen., împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la Procurorul General care examinând rezoluția pronunțată în cauză, în raport de actele premergătoare, prin ordonanța din 02 august 2005, în dosarul nr. 875/II/2/2005, a respins plângerea, ca nefondată, întrucât intimata judecător nu a încălcat drepturile petiționarului și nici nu a comis falsuri așa cum pretinde. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor adoptate în cauză, petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe considerent că, deși intimata judecător M.M., cu ocazia pronunțării sentinței penale 684/2005, a Judecătoriei Arad, i-a încălcat grav drepturile, iar pentru a justifica soluția, a comis o serie de falsuri, organele de urmărire penală în mod nejustificat au reținut că ea nu a comis nici o faptă de natură penală și i-au respins plângerile.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, examinând actele dosarului care au stat la baza adoptării celor două soluții, prin sentința penală nr. 90/ I din 19 octombrie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, și a menținut rezoluția parchetului din 21 iulie 29005, pe considerent că este legală și temeinică. Instanța, în considerentele sentinței a arătat că intimata-judecătoare nu a comis nici o faptă de natură penală, iar soluția pronunțată în cauză a fost adoptată în conformitate cu legea și propria conștiință. În conformitate cu art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către petiționar, invocând aceleași aspecte referitoare la abuzul și falsurile comise de către intimata M.M.

și care au fost ignorate de organele cărora li s-a adresat. Examinând recursul declarat, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, de cele două soluții adoptate de către parchet, rezoluție și ordonanță, de hotărârea instanței de fond, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru motive ce se vor arăta în continuare. Petiționarul recurent A.I. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu plângere penală, privind pe C.C.C. și C.E., care în calitate de director și respectiv secretar șef la Grupul Școlar H.C., nu i-ar fi plătit un număr de 78 ore pentru munca depusă, reprezentând îndrumarea elevilor pentru întocmirea proiectelor în vederea obținerii atestatului profesional, în conformitate cu Ordinul M.E.C.

din 9 septembrie 2003. Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, în dosarul nr. 5750/P/2004, la data de 25 ianuarie 2005, a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală cu privire la cei doi făptuitori, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă a infracțiunii, acțiunea de neîndeplinire sau îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intră în atribuțiunile de serviciu, salarizarea recurentului făcându-se potrivit art. 10 din Ordinul M.E.C. din 10 iunie 2004. Această soluție a fost atacată la Primul Procuror de pe lângă Judecătoria Arad, care la data de 22 februarie 2005, prin soluția adoptată a respins plângerea petiționarului.

Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul la 7 martie 2005, s-a adresat Judecătoriei Arad cu plângere împotriva soluției procurorului adoptată în dosarul 5750/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori C.C.C. și C.E. Judecătoria Arad a soluționat plângerea și pronunțând sentința penală nr. 684 din 1 aprilie 2005, al cărui președinte al completului de judecată a fost M.M., a respins plângerea, ca nefondată. Această sentință, A.I. nu a mai atacat-o cu recurs. A.I., nemulțumit de soluția pronunțată de către judecător M.M., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul infracțiunilor menționate mai sus și prin rezoluția din 21 iunie 2005, adoptată în dosarul nr. 120/2005, a fost respinsă plângerea.

Această rezoluție a fost atacată cu plângere la Procurorul General al Curții de Apel Timișoara, care la data de 2 august 2005, a respins plângerea petiționarului pe considerent că rezoluția adoptată în cauză este legală și temeinică și că nu s-au constatat aspecte privind comiterea vreunei infracțiuni de către judecătoare M.M., așa cum se pretinde. A fost sesizată Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu plângere împotriva soluției pronunțată de către parchet, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., astfel că, prin sentința penală nr. 90/ PI din 19 octombrie 2005, a fost respinsă plângerea. Referitor la criticile invocate de către recurent cu privire la soluțiile adoptate de către parchet, cum și de prima instanță, Curtea de Apel Timișoara, privind pe intimata M.M., se constată că sunt neîntemeiate.

Intimata judecătoare M.M., în pronunțarea sentinței penală nr. 684 din 1 aprilie 2005 a avut în vedere actele și lucrările dosarului și, soluția pronunțată în cauză este în conformitate cu legea și propria conștiință, iar prin activitatea sa nu a căutat în nici un mod să favorizeze pe numiții C.C.C. și C.E. Desigur că în considerentele sentinței penale nr. 684 din 1 aprilie 2005 s-au strecurat unele inadvertențe, însă nu de natură de a antama soluția pe fond, chestiuni care se puteau rezolva potrivit art. 195 C. proc. pen., sau cu ocazia căii de atac a recursului, dacă recurentul o folosea.

Așa fiind, se constată că în cauză hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, justă dreaptă și potrivit actelor premergătoare de la dosar, cum de altfel și cele două soluții adoptate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 90 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.