ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

Tribunalul Mehedinți, reclamanta A.V.A.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâtul B.C., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea

acestuia la plata sumei de 380.000.000 lei rol, cu titlu de daune - interese și

a sumei de 730.000.000 lei rol, reprezentând penalități.

Tribunalul Mehedinți prin

sentința nr. 153 din 24 mai 2005 a respins acțiunea, reținând că în cauză

există autoritate de lucru judecat, litigiul fiind soluționat de către Curtea de

Apel Craiova prin decizia nr. 872 din 22 mai 2003.

Curtea de Apel Craiova prin

decizia nr. 276 din 6 octombrie 2005 a admis apelul reclamantei A.V.A.S., a

desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Tribunalul Mehedinți prin

sentința nr. 137 din 6 martie 2007 a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

Curtea de Apel Craiova prin

decizia nr. 171 din 3 iulie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta

A.V.A.S., ca nefondat.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut că pentru suma de 350.000.000 lei rol,

reprezentând daune - interese pentru neefectuarea investițiilor, există

autoritate de lucru judecat, diferența de 30.000 lei rol nefiind sub incidența

menționatei excepții; de asemenea, instanța de apel a reținut că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2002 și

că pârâtul a făcut dovada angajamentului investițional, ceea ce atrage

nejustificarea obligării acestuia la plata penalităților de întârziere

prevăzute de art. 8.10 (8) teza întâi din contractul de privatizare din 20

decembrie 1994.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând, în drept, dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu

încălcarea și greșita aplicare a art. 16, art. 261 alin. (2) și art. 271 din

O.G. nr. 25/2002, respectiv O.G. nr. 40/2003, Ordinul nr. 59/2004, Ordinul

27/2005 și Legea nr. 340/2005 prin raportare la art. 969, art. 970, art. 1066, art.

1069 alin. (1) și art. 1075 C. civ.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care recurenta a înțeles

să îl indice ca temei legal al cererii sale, nu poate conduce la răsturnarea

considerentelor, instanța de apel examinând toate prevederile legale incidente

în raport cu obiectul cererii deduse judecății.

Astfel, se constată că,

instanța de apel nu a nesocotit principiile înscrise în art. 969, art. 970, art.

1066, art. 1069 alin. (1) și art. 1075 C. civ., așa încât acest motiv nu poate

deveni eficient în speță; deopotrivă, se constată că și celelalte dispoziții

legale pretinse a fi fost ignorate, au respectate, instanța de apel plecând în

argumentarea sa juridică de la faptul că obligația de a îndeplini investițiile

ce a făcut obiectul judecății este prevăzută în contract și în legislația

incidentă, așa cum susține și recurenta - reclamantă dar a reținut că aceasta a

fost realizată.

Cât privește dovada

îndeplinirii obligației aceasta constituie o chestiune de apreciere a probelor

administrate care scapă cenzurii instanței de recurs față de caracterul nondevolutiv

al acestei căi de atac.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 171 din 3 iulie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2008.