ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1774/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. a solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 7 octombrie 2005, obligarea pârâtei A.P.P.T. Târgu-Jiu la plata sumei totale de 393.128,9752 Ron cu titlu de daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. GF 16 din 22 decembrie 1998 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat în clauza 5.1 b din contract. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată prin O.G. nr. 40/2003.

Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 187 pronunțată la 8 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 840.712.120 lei vechi cu titlu de daune interese din care dobândă datorată în cuantum de 284.452.800 lei și penalități de întârziere în cuantum de 556.257.320 lei. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că, urmare neîndeplinirii obligației de plată a prețului acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. GF 16 din 22 decembrie 1998 încheiat de părți, a operat rezilierea de drept a contractului, pârâta, datorând în temeiul art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 daune interese reprezentând dobânzile și penalitățile statuate pentru ratele scadente și neachitate până la desființarea contractului. În ce privește cuantumul daunelor interese, tribunalul a omologat raportul de expertiză contabilă încuviințat în cauză, raport asupra căruia nici una din părți nu a formulat obiecțiuni, conduita procesuală apreciată de instanță ca echivalând cu o achiesare la concluziile statuate de expert. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 208 din 1 octombrie 2007 în sensul schimbării în parte a sentinței fondului și obligării pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 197.852,13 lei (noi) și 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții instanța de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă încuviințat în această fază procesuală, la cererea apelantei, reținând totodată sub acest aspect că, în calculul penalităților nu se poate include suma de 9955,85 lei pentru care există deja un titlu executoriu potrivit sentinței nr. 444/2001, precum și faptul că în numărul zilelor de întârziere nu se poate include și ziua plății, astfel încât, modul de calcul al sumelor avansat de apelantă prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, apare neîntemeiat. Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat la data de 8 noiembrie 2007 (data poștei) recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate, sub un prim aspect că decizia instanței de apel nu cuprinde considerentele pe care se sprijină în condițiile în care referirile la raportul de expertiză și la obiecțiunile formulate sunt sumare. Sub un al doilea aspect, recurenta a susținut că motivarea este contradictorie, cu referire la insistența mandatului poștal nr. 10644 din 28 septembrie 2001, și la suma de 9955,85 lei care în realitate nu a fost inclusă în cuantumul daunelor-interese solicitate. Examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Rațiunile pentru care instanța de apel, admițând apelul reclamantei a majorat suma acordată cu titlu de daune-interese, sunt explicitate în considerentele deciziei în raport de cele statuate prin expertiza contabilă dispusă, considerentele hotărârii fiind în deplină concordanță cu soluția adoptată de admitere în parte a acțiunii. 2. Criticile reclamantei la raportul de expertiză referitoare la modul de calcul al penalităților au fost analizate exhaustiv în considerentele deciziei, astfel că și sub acest aspect hotărârea nu este susceptibilă de critica de nemotivare. 3. În sfârșit, mai trebuie precizat că, recurenta deși invocă motivul prevăzut de art. 304. pct. 7, argumentele sale vizează în realitate chestiuni de netemeinicie pe cuantumul sumei solicitate, aspecte care nu pot forma obiectul contractului de legalitate în actuala reglementare a recursului.

4. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 208 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.