ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1774/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1774/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. a
solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj
la data de 7 octombrie 2005, obligarea pârâtei A.P.P.T. Târgu-Jiu la plata
sumei totale de 393.128,9752 Ron cu titlu de daune interese datorate ca urmare
a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. GF 16 din 22
decembrie 1998 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat în
clauza 5.1 b din contract.
În drept, reclamanta
și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 modificată
și completată prin O.G. nr. 40/2003.
Tribunalul Gorj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 187 pronunțată la
8 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și în
consecință a obligat pârâta la plata sumei de 840.712.120 lei vechi cu titlu de
daune interese din care dobândă datorată în cuantum de 284.452.800 lei și
penalități de întârziere în cuantum de 556.257.320 lei.
Pentru a se pronunța
astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că, urmare neîndeplinirii
obligației de plată a prețului acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare nr. GF 16 din 22 decembrie 1998 încheiat de părți, a operat
rezilierea de drept a contractului, pârâta, datorând în temeiul art. 21 din O.G.
nr. 25/2002 daune interese reprezentând dobânzile și penalitățile statuate
pentru ratele scadente și neachitate până la desființarea contractului.
În ce privește
cuantumul daunelor interese, tribunalul a omologat raportul de expertiză
contabilă încuviințat în cauză, raport asupra căruia nici una din părți nu a
formulat obiecțiuni, conduita procesuală apreciată de instanță ca echivalând cu
o achiesare la concluziile statuate de expert.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, prin decizia nr. 208 din 1 octombrie 2007 în sensul schimbării în
parte a sentinței fondului și obligării pârâtei la plata de daune interese în
cuantum de 197.852,13 lei (noi) și 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea
acestei soluții instanța de apel a avut în vedere concluziile raportului de
expertiză contabilă încuviințat în această fază procesuală, la cererea
apelantei, reținând totodată sub acest aspect că, în calculul penalităților nu
se poate include suma de 9955,85 lei pentru care există deja un titlu
executoriu potrivit sentinței nr. 444/2001, precum și faptul că în numărul
zilelor de întârziere nu se poate include și ziua plății, astfel încât, modul
de calcul al sumelor avansat de apelantă prin obiecțiunile formulate la
raportul de expertiză, apare neîntemeiat.
Împotriva acestei
decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat la data de 8 noiembrie 2007 (data
poștei) recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii în sensul
admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta și-a
întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
susținând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate, sub un prim aspect
că decizia instanței de apel nu cuprinde considerentele pe care se sprijină în
condițiile în care referirile la raportul de expertiză și la obiecțiunile
formulate sunt sumare.
Sub un al doilea
aspect, recurenta a susținut că motivarea este contradictorie, cu referire la
insistența mandatului poștal nr. 10644 din 28 septembrie 2001, și la suma de
9955,85 lei care în realitate nu a fost inclusă în cuantumul daunelor-interese
solicitate.
Examinând decizia
atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul
este nefondat.
Rațiunile pentru
care instanța de apel, admițând apelul reclamantei a majorat suma acordată cu
titlu de daune-interese, sunt explicitate în considerentele deciziei în raport
de cele statuate prin expertiza contabilă dispusă, considerentele hotărârii
fiind în deplină concordanță cu soluția adoptată de admitere în parte a
acțiunii.
Criticile
reclamantei la raportul de expertiză referitoare la modul de calcul al
penalităților au fost analizate exhaustiv în considerentele deciziei, astfel că
și sub acest aspect hotărârea nu este susceptibilă de critica de nemotivare.
În sfârșit, mai
trebuie precizat că, recurenta deși invocă motivul prevăzut de art. 304. pct. 7,
argumentele sale vizează în realitate chestiuni de netemeinicie pe cuantumul
sumei solicitate, aspecte care nu pot forma obiectul contractului de legalitate
în actuala reglementare a recursului.
Astfel fiind,
Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei
nr. 208 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 mai 2008.