ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4278/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43

din 12 mai 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul C.D. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale privind pe intimații B.M., C.D. și L.B.,

pronunțată în dosarul nr. 776/P/2004.

Prin rezoluția nr. 776/P/2004

din 7 iulie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de procurorul B.M. și prim procurorul C.D. de

la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, precum și față de

procurorul șef de secție L.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., în

temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu

referire la primii doi intimați și la art. 10 alin. (1) lit. a) din același

cod, față de cel de al treilea.

Plângerea formulată de

petent împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin

rezoluția nr. 2797/II-2/2004 din 11 august 2004.

Această soluție a fost

comunicată petentului prin adresa din 30 septembrie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Împotriva soluției de

netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul a

formulat plângere la instanță, la data de 31 ianuarie 2005, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei

instanțe petentul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de

casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

Petentul a susținut că nu a

cerut judecarea cauzei și reanchetarea, plângerea formulată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., fiind judecată anterior, împrejurare în raport de care în cauză

există o hotărâre având putere de lucru judecat.

În concluzie, petentul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și îndrumarea

dosarului către organul de urmărire penală în vederea cercetării faptelor

comise.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de dispozițiile art.

1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit

ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun,

ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.

Activitatea de judecată,

finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată

prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter

formalist, indispensabil asigurării judecării corecte și garantării egale a

drepturilor procesuale.

Ilustrând acest formalism,

între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal și sancționarea

conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., penală

legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept

procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage

decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.

Așadar, potrivit

formalismului legii procesual penal, având caracter de garanție egală pentru

toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția

României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală, și ca

rațiune satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale, prin

stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluționare

definitivă a cauzei penale, conform dispozițiilor art. 6 din C.A.D.O.L.F., prin

textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de

procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în

termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea

acestuia.

Prin art. 278

1

C.

proc. pen., a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii

împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la care

acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluției de respingere a

plângerii făcute potrivit art. 275 – art. 278 din același cod, sau, după caz,

în situația nesoluționării în termen a acestei din urmă plângeri, data

expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea

obligația a o rezolva.

Or, petentul a sesizat

instanța de judecată cu depășirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., așa cum în mod întemeiat a reținut prima instanță.

Prin urmare, admițând

excepția și respingând plângerea, ca tardiv introdusă, prima instanță a

pronunțat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În fine, în aplicarea art. 129

și art. 21 din Constituția României, legiuitorul a stabilit un sistem coerent,

articulat al judecării procesului penal în fond și căi de atac, stabilind

fazele, etapele acestuia și conduita procesuală a subiecților procesuali,

aceleași pentru persoane aflate în situații identice.

Ca atare, nu există temei

legal pentru ca, după respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva soluției

de netrimitere în judecată, într-o plângere ulterior tardiv introdusă,

intitulată memoriu, să fie reexaminată rezoluția și, fără legătură cu soluția

anterioară și actele dosarului, să fie pronunțată soluția prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., vizată de petent.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.D.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.D. împotriva sentinței penale nr. 43 din 12

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petiționarul să

plătească statului suma de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.