ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 86

din 9 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de Ț.A. și Ț.T.D., aceștia în nume propriu,

cât și pentru minorii Ț.E., Ț.E.L., Ț.I., Ț.A.R., Ț.R. și M.F., împotriva

rezoluției din 15 noiembrie 2002 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București în dosarul nr. 1626/P/2001 privind pe judecătorul I.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la data de 8 iulie 2004, petenții au formulat plângere,

motivând că în mod greșit procurorul a dispus neânceperea urmăririi penale față

de magistratul judecător I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, pronunțată de art. 246 C. pen., în

legătură cu judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului civil nr.

16581/1997 al Judecătoriei sectorului 2, cu încălcarea mai multor norme

procedurale, și, ca atare, hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.

S-a detaliat, de către

petenți, că dosarul s-a judecat la primul termen fixat, deși nu se îndeplinise

legal procedura de citare a pârâtei, judecătorul I.C. considerând însă că

procedura era îndeplinită, deși la dosar nu a existat dovada.

Cum alt motiv al plângerii

l-a constituit împrejurarea că o parte interesată din dosar, respectiv

Consiliul Local al municipiului București, neprimind hotărârea decât la 17

decembrie 1997, a pierdut dreptul de a ataca, cu apel, soluția, ea nefiind

citată în proces.

În continuare, petenții,

s-au plâns de hotărârea civilă, considerată nelegală.

Curtea de Apel București,

secția I penală, soluționând plângerea, a reținut că judecătorul I.C. a

pronunțat hotărârea civilă în raport de probele administrate, magistratul

neexercitându-și abuziv atribuțiile de serviciu și, totodată, că față de

grefierul de ședință T.E. și de alte persoane ale căror atribuții derivau din

lucrările dosarelor nr. 1626/P/2001 și nr. 1540/P/2001 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, se efectuează cercetări.

Împotriva hotărârii,

petenții au declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de

fapt.

Recursul declarat nu este

fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că obiectul dosarului civil nr. 16581/1997 al Judecătoriei

sector 2 București l-a constituit cererea de chemare în judecată introdusă de

G.R.M., G.M.M. și V.A.D., pârât fiind Consiliul Local al municipiului București

pentru obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie,

imobilul situat în București, imobil compus din teren în suprafață de 1050 mp.

și construcții amplasate pe acesta.

Acest imobil a fost

rechiziționat în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 439/1995. Alin. (2) al

acestui text de lege, prevedea că proprietarul unui imobil rechiziționat nu era

despăgubit în bani el având dreptul de a primi o locuință cu titlu de

cartiruire, echivalent unui contract de închiriere.

G.M., autorul reclamanților,

a dobândit imobilul din cauză în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 24500

din 23 octombrie 1936, imobilul trecând la stat la 29 decembrie 1947 prin

rechiziție.

La termenul de judecată 27

noiembrie 1997, la apelul nominal s-a constatat prezența reclamanților G.M.M.

și V.A.D. prin mandatar V.M. și a lui G.R.M., personal, lipsind pârâta

Consiliul Local al municipiului București.

Prin sentința civilă nr.

14526 din 27 noiembrie 1997, instanța compusă din judecător I.C., grefier fiind

T.E., s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta Consiliul

Local al municipiului București, pârâta fiind obligată să lase în deplină

proprietate și posesie imobilul cerut.

În considerentele hotărârii,

s-a reținut că indicatul imobil a trecut în proprietatea statului fără titlu

legal, Legea nr. 112/1995 exceptând de la vânzare imobilele rechiziționate,

tocmai pentru că statul nu le dobândise legal .

Hotărârea civilă a fost

comunicată reclamanților la 16 decembrie 1997 și pârâtei, la 17 decembrie 1997,

ea rămânând definitivă prin neapelare.

La 8 ianuarie 1998, sentința

a fost investită cu formulă executorie.

Rezoluția procurorului a mai

reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a început

urmărirea penală privind pe T.E., grefier, pentru infracțiunile prevăzute de

art. 246 și de art. 242 C. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a format dosarul nr. 1540/P/2001 privind pe L.F., C.A. și disjungere față de

C.E., C.E., E.M., G.R.M., G.M. și V.A.D., persoane despre care petiționarii

s-au plâns penal pentru fapte în legătură cu cauza dosarului civil privind

imobilul în discuție.

Pentru considerentele

expuse, în cauză hotărârea recurată fiind legală, recursurile declarate de

petiționari nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați să plătească

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii Ț.A., Ț.E., Ț.T.D., Ț.E.L.,

Ț.I., Ț.A.R., Ț.A.R. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 86 din 9 august 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurenții Ț.A.,

Ț.T.D. și M.F. la plata sumei de câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2004.