ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 86 din 9 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de Ț.A. și Ț.T.D., aceștia în nume propriu, cât și pentru minorii Ț.E., Ț.E.L., Ț.I., Ț.A.R., Ț.R. și M.F., împotriva rezoluției din 15 noiembrie 2002 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1626/P/2001 privind pe judecătorul I.C.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la data de 8 iulie 2004, petenții au formulat plângere, motivând că în mod greșit procurorul a dispus neânceperea urmăririi penale față de magistratul judecător I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pronunțată de art. 246 C. pen., în legătură cu judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului civil nr. 16581/1997 al Judecătoriei sectorului 2, cu încălcarea mai multor norme procedurale, și, ca atare, hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică. S-a detaliat, de către petenți, că dosarul s-a judecat la primul termen fixat, deși nu se îndeplinise legal procedura de citare a pârâtei, judecătorul I.C.

considerând însă că procedura era îndeplinită, deși la dosar nu a existat dovada. Cum alt motiv al plângerii l-a constituit împrejurarea că o parte interesată din dosar, respectiv Consiliul Local al municipiului București, neprimind hotărârea decât la 17 decembrie 1997, a pierdut dreptul de a ataca, cu apel, soluția, ea nefiind citată în proces. În continuare, petenții, s-au plâns de hotărârea civilă, considerată nelegală. Curtea de Apel București, secția I penală, soluționând plângerea, a reținut că judecătorul I.C. a pronunțat hotărârea civilă în raport de probele administrate, magistratul neexercitându-și abuziv atribuțiile de serviciu și, totodată, că față de grefierul de ședință T.E. și de alte persoane ale căror atribuții derivau din lucrările dosarelor nr. 1626/P/2001 și nr. 1540/P/2001 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, se efectuează cercetări.

Împotriva hotărârii, petenții au declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt. Recursul declarat nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că obiectul dosarului civil nr. 16581/1997 al Judecătoriei sector 2 București l-a constituit cererea de chemare în judecată introdusă de G.R.M., G.M.M. și V.A.D., pârât fiind Consiliul Local al municipiului București pentru obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în București, imobil compus din teren în suprafață de 1050 mp. și construcții amplasate pe acesta. Acest imobil a fost rechiziționat în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 439/1995.

Alin. (2) al acestui text de lege, prevedea că proprietarul unui imobil rechiziționat nu era despăgubit în bani el având dreptul de a primi o locuință cu titlu de cartiruire, echivalent unui contract de închiriere. G.M., autorul reclamanților, a dobândit imobilul din cauză în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 24500 din 23 octombrie 1936, imobilul trecând la stat la 29 decembrie 1947 prin rechiziție. La termenul de judecată 27 noiembrie 1997, la apelul nominal s-a constatat prezența reclamanților G.M.M. și V.A.D. prin mandatar V.M. și a lui G.R.M., personal, lipsind pârâta Consiliul Local al municipiului București. Prin sentința civilă nr. 14526 din 27 noiembrie 1997, instanța compusă din judecător I.C., grefier fiind T.E., s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al municipiului București, pârâta fiind obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul cerut.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că indicatul imobil a trecut în proprietatea statului fără titlu legal, Legea nr. 112/1995 exceptând de la vânzare imobilele rechiziționate, tocmai pentru că statul nu le dobândise legal . Hotărârea civilă a fost comunicată reclamanților la 16 decembrie 1997 și pârâtei, la 17 decembrie 1997, ea rămânând definitivă prin neapelare. La 8 ianuarie 1998, sentința a fost investită cu formulă executorie. Rezoluția procurorului a mai reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a început urmărirea penală privind pe T.E., grefier, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și de art. 242 C. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a format dosarul nr. 1540/P/2001 privind pe L.F., C.A.

și disjungere față de C.E., C.E., E.M., G.R.M., G.M. și V.A.D., persoane despre care petiționarii s-au plâns penal pentru fapte în legătură cu cauza dosarului civil privind imobilul în discuție. Pentru considerentele expuse, în cauză hotărârea recurată fiind legală, recursurile declarate de petiționari nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii Ț.A., Ț.E., Ț.T.D., Ț.E.L., Ț.I., Ț.A.R., Ț.A.R. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 86 din 9 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurenții Ț.A., Ț.T.D. și M.F. la plata sumei de câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.