ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6841/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 20 iulie 2004, petentul C.C. a

formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

împotriva rezoluției nr. 2387/II/2004 emisă din data de 11 iunie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce a făcut obiectul dosarului

nr. 2748/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin sentința nr. 96 din 12 octombrie 2004, analizând actele și

lucrările dosarului și având în vedere excepția de tardivitate ridicată de

reprezentantul parchetului, constată că plângerea petentului C.C. este tardivă

în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care

prevăd că persoana vătămată, precum și orice altă persoană ale căror interese

legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror.

A constatat că în speță, prin adresa

nr. 2387/II/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluția

adoptată s-a comunicat la data de 22 iunie 2004, iar plângerea a fost depusă la

Curtea de Apel București la 20 iulie 2004, deci peste termenul de 20 de zile

reținut în mod expres de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

De asemenea, Curtea de Apel

București a constatat că excepția invocată nu a putut fi aprobată sau

contestată de petent întrucât acesta, deși legal citat nu s-a prezentat la nici

un termen în instanță.

A mai constatat, analizând din

oficiu fondul cauzei, că în mod riguros a fost analizată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București prin rezoluția din 28 mai 2003, plângerea petentului

C.C., privind cercetarea penală a unor funcționari din cadrul Primăriei

sectorului 6 București și a primarului pentru unele abuzuri comise, referitor

la atribuirea unor suprafețe de teren, precum și a polițiștilor din cadrul

secțiilor 21 și 22 și care i-ar fi întocmit petentului dosare penale fără

motiv.

S-a mai arătat că prin această

rezoluție s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de

lucrători ai secțiilor 21 și 22 poliție, sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 246, art. 264, art. 189 C. pen. și față de funcționarii Primăriei sector

6, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 242 și art. 217 C.

pen.

Curtea de Apel București a mai

constatat că la 11 iunie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, prin rezoluția dată a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de partea vătămată C.C. împotriva rezoluției emise la data

de 28 mai 2003, în dosarul nr. 931/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

Când a dat această soluție s-a avut

în vedere actele premergătoare efectuate în cauză și care au stabilit că

plângerile succesive formulate de petent sunt pro cause și nu au suport

probator, fiind întocmite pentru a contracara efectele hotărârilor

judecătorești civile și penale defavorabile petentului.

Prin urmare Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a apreciat ca legale și temeinice rezoluțiile

date, cele învederate de petent nefiind motive pentru a se putea aplica

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen.

Împotriva sentinței nr. 96

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 12 octombrie

2004, petentul a formulat, în termen legal recurs, fără să-l motiveze.

Deși a fost legal citat la adresa

indicată de acesta în chiar cuprinsul declarației de recurs, petentul nu s-a

prezentat.

Înalta Curte apreciază recursul ca

nefondat.

Instanța de fond, pe baza actelor

aflate în dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar

ca tardiv introdusă. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.

2387/II/2/2004 din 11 iunie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva făptuitorilor, polițiști ai secțiilor de poliție 21 și 22,

precum și ai unor funcționari din cadrul Primăriei sectorului 6 București și a

primarului pentru unele abuzuri este legală și temeinică.

Întrucât din adresa comunicată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția sus-amintită i-a fost

comunicată petentului la 22 iunie 2004, iar acesta a înțeles să formuleze

plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 20 iulie 2004,

deci depășind termenul de 20 de zile reținut în mod expres de dispozițiile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., în mod corect și legal Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a respins ca tardiv introdusă plângerea

petentului C.C.

În consecință, Înalta Curte

analizând și din oficiu fondul cauzei, constatând că nu pot fi reținute alte

motive de casare ale sentinței atacate, va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și văzând

și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., va obliga petentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinței penale nr. 96

din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală.

Obligă recurentul petent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 decembrie 2004.