ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6841/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 20 iulie 2004, petentul C.C. a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 2387/II/2004 emisă din data de 11 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce a făcut obiectul dosarului nr. 2748/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 96 din 12 octombrie 2004, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere excepția de tardivitate ridicată de reprezentantul parchetului, constată că plângerea petentului C.C. este tardivă în raport cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., care prevăd că persoana vătămată, precum și orice altă persoană ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror. A constatat că în speță, prin adresa nr. 2387/II/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluția adoptată s-a comunicat la data de 22 iunie 2004, iar plângerea a fost depusă la Curtea de Apel București la 20 iulie 2004, deci peste termenul de 20 de zile reținut în mod expres de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. De asemenea, Curtea de Apel București a constatat că excepția invocată nu a putut fi aprobată sau contestată de petent întrucât acesta, deși legal citat nu s-a prezentat la nici un termen în instanță.

A mai constatat, analizând din oficiu fondul cauzei, că în mod riguros a fost analizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București prin rezoluția din 28 mai 2003, plângerea petentului C.C., privind cercetarea penală a unor funcționari din cadrul Primăriei sectorului 6 București și a primarului pentru unele abuzuri comise, referitor la atribuirea unor suprafețe de teren, precum și a polițiștilor din cadrul secțiilor 21 și 22 și care i-ar fi întocmit petentului dosare penale fără motiv. S-a mai arătat că prin această rezoluție s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de lucrători ai secțiilor 21 și 22 poliție, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 264, art. 189 C. pen.

și față de funcționarii Primăriei sector 6, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 242 și art. 217 C. pen. Curtea de Apel București a mai constatat că la 11 iunie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția dată a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de partea vătămată C.C. împotriva rezoluției emise la data de 28 mai 2003, în dosarul nr. 931/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Când a dat această soluție s-a avut în vedere actele premergătoare efectuate în cauză și care au stabilit că plângerile succesive formulate de petent sunt pro cause și nu au suport probator, fiind întocmite pentru a contracara efectele hotărârilor judecătorești civile și penale defavorabile petentului.

Prin urmare Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat ca legale și temeinice rezoluțiile date, cele învederate de petent nefiind motive pentru a se putea aplica dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen. Împotriva sentinței nr. 96 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 12 octombrie 2004, petentul a formulat, în termen legal recurs, fără să-l motiveze. Deși a fost legal citat la adresa indicată de acesta în chiar cuprinsul declarației de recurs, petentul nu s-a prezentat. Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat. Instanța de fond, pe baza actelor aflate în dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar ca tardiv introdusă.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 2387/II/2/2004 din 11 iunie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva făptuitorilor, polițiști ai secțiilor de poliție 21 și 22, precum și ai unor funcționari din cadrul Primăriei sectorului 6 București și a primarului pentru unele abuzuri este legală și temeinică. Întrucât din adresa comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția sus-amintită i-a fost comunicată petentului la 22 iunie 2004, iar acesta a înțeles să formuleze plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 20 iulie 2004, deci depășind termenul de 20 de zile reținut în mod expres de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., în mod corect și legal Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca tardiv introdusă plângerea petentului C.C. În consecință, Înalta Curte analizând și din oficiu fondul cauzei, constatând că nu pot fi reținute alte motive de casare ale sentinței atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinței penale nr. 96 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.